40 de zile fără Ion Lucian. Paula Sorescu: În felul lui, a fost un Michelangelo modern VIDEO

12 ani s-a luptat Ion Lucian pentru ca Teatrul Excelsior să arate aşa cum este astăzi. Cu sală de teatru, cu sonorizare, cu lumini, cu scaune tapiţate cu pluş roşu. Şi i-a reuşit. A fost o muncă asiduă, plină de emoţie şi de drumuri. A trebuit să întocmească zeci de acte, să aştepte să fie aprobate şi semnate. Iar toate acestea l-au măcinat. Cea care a ştiut ce se află cu adevărat în sufletul lui Ion Lucian a fost soţia sa, actriţa Paula Sorescu Lucian.
„Tristeţea era adunată în timp. Bucuria lui cea mare a fost anul trecut. Mai avea nişte proiecte în agenda lui, ce va trebui să faca Teatrul Exclesior”, a spus, în exlcusivitate pentru România TV, soţia maestrului, Paula Sorescu Lucian.

În 2010, când în Teatrul Excelsior se juca pe ciment, maestrul a trecut printr-o dilemă. Trebuia să aleagă: să-şi continue visul de a termina teatrul sau să iasă la pensie. A renunţat la o bătrâneţe liniştită şi a ales să lupte pentru spectatori. Aplauzele copiilor erau cea mai mare mulţumire.
„Aici a fost o treaba clară. În 2010, ori renunţai la pensie şi rămâneai manager. De fapt, tot conducătorul unui teatru. Nu puteai avea şi pensie. Să vedeţi cum arăta, eram pe ciment, nu existau ziduri. Atunci, Michi a zis: renunţ la pensie şi rămân aici ca să se termine. Şi asta a făcut. Poate şi asta l-a costat viaţa. De ce? Pentru că ideea că a realizat ceva, dar că nu o să mai poată să-şi ia o pensie dupa 70 de ani, poate l-a măcinat”, a mai spus Paula Sorescu.

Maestrul ajunsese la 88 de ani, dar avea energia unui adolescent. Se simţea în elementul lui de îndată ce ajungea la teatru. Învingea totul pentru a ajunge acolo unde se simţea acasă la TEATRUL EXCELSIOR.

„Spunea mereu: eu plec la teatru. A fost o iarnă îngrozitoare. Nici şoferul care-l ducea cu maşina, n-a putut să intre pe straduţa noastră. Abia am reuşit să-l ţin 3 zile acasă. Ideea lui a fost clară. Dacă am deschis, trebuie să fac ceva, să realizez ceva. Voia să-i înveţe pe copii cum e teatrul, să îi pună pe actori, să le explice. Avea perspectivă. Poate vi se pare comparaţia depăşită în felul lui, sculptor, pictor, avem icoane acasă pictate de el. În felul lui, a fost un Michelangelo modern”, a mai spus văduva maestrului.

Deşi planul a fost încununat de succes, maestrul nu-şi găsea liniştea. „A plecat foarte supărat. Cred că era supărat pe el, că nu reuşeşte să-şi revină, să se revigoreze. Să ştiţi că a fost un învingător. Noi avem 26 de ani de căsnicie şi de asta vă spun, era trist în el, se izbea de toate problemele astea cu primării, această birocraţie care te apasă şi te copleşeşte în domeniul artistic. Cu 2 luni înainte de nenorocire, l-a pus director adjunct pe Mitran, care l-a ajutat… dar era scârbit de câte hârtii primea pentru lucruri absolut normale”, a mai povestit actriţa Paula Sorescu Lucian.

Despre Ion Lucian nu se poate vorbi la trecut, chiar dacă, au trecut 40 de zile de când a plecat dintre noi. Ceea ce a clădit, va rămâne peste ani şi ani. Iar la Teatrul Excelsior, spectacolul continuă.