EMOŢIONANT. Reacţia unui tată ORB, când şi-a văzut pentru prima oară copiii

Ian Tibbet, în vârstă de 43 de ani, a orbit în urma unui accident de muncă, însă datorită unei tehnici revoluţionare el a reuşit, în sfârşit, să vadă din nou şi să trăiască poate cel mai fericit moment al vieţii sale atunci când a putut să vadă feţele gemenilor lui de patru ani.

„A fost un moment incredibil. Renunţasem la speranţă. Am rugat-o pe soţia mea, Alex, să-i aşeze în faţa mea, pentru a-i putea vedea bine. Erau atât de diferiţi faţă de cum mi-i imaginam. Am simţit că am ajuns în Rai şi am izbucnit în plâns, fără a mă mai putea opri”, a povestit Ian momentul în care şi-a văzut fiii, Callum şi Ryan.

Bărbatul renunţase deja la visul de a-şi putea privi vreodată băieţii, după nenumărate încercări de a-şi recăpăta vederea. În cele din urmă, medicii i-au implantat un dinte şi un fragment de maxilar în ochi, ceea ce i-a redat lumina ochilor.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

CITEŞTE ŞI: MOMENT EMOŢIONANT. Cum reacţionează un copilaş care aude pentru prima oară vocea tatălui VIDEO

Alte articole

Şocant: un portar de 10 ani și o fetiță din clasa a VI-a au jucat în Liga 5 Sălaj. Scorul a fost 21-0!

EXCLUSIV Când ești Cabral și trebuie să mergi la sală, dar ești și tată. După divorțul de Andreea Ibacka, prezentatorul s-a văzut nevoit să-și ia copiii și la antrenament

Acum Ian este fericit nu doar că îşi poate vedea băieţii, ci şi pentru că poate să le citească în sfârşit poveşti când îi duce la culcare şi că poate juca fotbal cu ei în parc, după ani de zile de suferinţă.

La 21 de ani, Ian Tibbet ucra într-o fabrică de prelucrare a metalului, iar când a scos o bară metalică încinsă din cuptor, aceasta i-a intrat în ochiul drept, care a suferit multiple leziuni. În ciuda oribilului accident, Ian a continuat să vadă, însă după câţiva ani au început să apară problemele: conjunctivită, dezlipire de retină, abces corneal şi o infecţie persistentă, care au dus la deteriorarea vederii. În 1998 şi-a pierdut complet ochiul drept şi nu a mai putut lucra, iar după zece ani a orbit complet, în ciuda tuturor tratamentelor. Soţia sa, Alex, cu care s-a căsătorit în 1999, a încercat să-i fie sprijin, însă pierderea vederii l-a dus pe Ian la depresie şi alcoolism. Cei doi au decis totuşi să aibă un copil şi au apelat la tratament de fertilizare in-vitro, după care Alex a adus pe lume nu unul, ci doi copii.

Ian nu s-a putut bucura niciodată pe deplin, însă. „Am fost în sală la naştere, dar nu am putut vedea nimic. Când s-au născut copiii, puteam doar să-i ţin n braţe şi deşi plângeam de bucurie, eram şi furios că nu-i puteam vedea. Alex trebuia să facă totul, iar eu nu o puteam ajuta prea mult. Când au mai crescut, voiau să le citesc poveşti, să mă joc cu ei, dar eu îi trimiteam la mama lor. La vârsta lor, ei nu înţelegeau de ce şi mi se rupea sufletul„, povesteşte Ian, pentru care prima rază de speranţă s-a arătat când băieţii aveau deja trei ani.

Bărbatul a aflat la ştiri despre o tehnică revoluţionară, cunoscută ca osteo-odonto-keratoproteza, care presupune implantarea în ochi a unui dinte şi a unui fragment de maxilar. După ce s-a înscris în programul pentru operaţie, Ian a primit implanturile în mai 2012 şi, deşi operaţiile au fost extrem de dificile şi, mai ales, dureroase, nu se putea gândi decât că toate eforturile sunt pentru a-şi putea vedea şi creşte copiii.

Chiar şi după operaţie, schimbarea s-a lăsat aşteptată, iar Ian continua să fie orb, putând vedea doar ocazional fascicule de lumină. După scoaterea firelor, Ian a avut însă şocul să constate că începe să zărească forme şi umbre şi apoi trăsături din ce în ce mai clare, iar odată ajuns acasă primul lucru pe care l-a făcut a fost să-şi privească fiii, lucru de care nu se satură nici acum, la un an de când şi-a recăpătat vederea în proporţie de 20%.

„Chiar dacă trebuie să port ochelari, pentru că fără ei nu văd nimic, sunt fericit că mă pt uita la televizor şi că pot juca fotbal cu gemenii. Din păcate mai am ceva probleme de echilibru din cauza ochilor, însă sunt mulţumit că pot face totuşi diverse lucruri împreună cu ei”, concluzionează Ian.