Un medic francez găzduieşte 50 de romi români într-o clădire dezafectată care îi aparţine

„Când tabăra a fost evacuată, nu am rezistat, am mers să îi văd, la ora prânzului, deoarece ştiam că unii sunt într-o stare de sănătate proastă”, povesteşte Christophe Lamarre, care a întâlnit una dintre aceste familii pe trotuar, unde intenţiona să îşi petreacă noaptea, pe nişte cartoane. „Mama avea o formă gravă de poliartrită şi rămânând afară risca să se aleagă cu articulaţiile blocate”, povesteşte el.

Medicul a telefonat peste tot, dar fără să găsească vreo soluţie pentru găzduirea acestor persoane. Atunci şi-a amintit de fostul său cabinet medical, unde a lucrat în perioada 2001-2007, în prezent un imobil dezafectat al cărui proprietar este, şi a decis să găzduiască acolo această familie de şase persoane. Apoi a urmat o altă familie, care are un copil în vârstă de cinci ani tetraplegic, Pavel, ce urma să se întoarcă în stradă după două săptămâni la hotel plătite de prefectură.

„Le-am cerut să nu spună nimic, să rămână în clădire şi să fie discreţi”, povesteşte medicul.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Dar duminică, 29 septembrie, alertaţi de un zvon că „un medic din Roubaix le dă apartamente romilor”, aproape 200 de romi au venit din toată zona Lille. „Am văzut venind din Lille indivizi cu căruţuri, cu tot bagajul, televizor, saltele …”, s-a creat foarte rapid o revoltă în faţa clădirii, vecinii furioşi ameninţând să arunce cu benzină pe acoperiş şi să îi dea foc.

Poliţia municipală a fost nevoită să intervină. „Eram depăşit”, recunoaşte în prezent Christophe Lamarre. Ajutat de Liga pentru Drepturile Omului din Roubaix şi de asociaţia Areas, el a triat ocupanţii. „În mare, i-am păstrat pe cei care erau deja în Rpubaix, care aveau copiii la şcoală aici sau probleme de sănătate. Am păstrat femeile însărcinate, de asemenea”, povesteşte medicul. În prezent sunt aproximativ zece familii, respectiv 50 de persoane.

La intrarea în clădire, un prieten algerian, Yahia, joacă rolul de portar şi paznic. El doarme acolo, în vechea sală de aşteptare şi încearcă să filtreze intrările în clădire. „Este dificil. Trebuie să fii un adevărat psiholog, să nu intri în confruntări. Dar este clar că noaptea vin să doarmă aici şi alţi romi”, precizează Yahia.

În interiorul clădirii, care are încălzire, electricitate, instalaţii sanitare şi apă curentă, nu este un lux. În fiecare cameră locuiesc cel puţin două familii. Mobilierul este improvizat, „recuperat de la lucrurile aruncate”: saltele, plite electrice, frigidere, covoare. Cei mai norocoşi au o canapea şi cei mai cocheţi au agăţat de pereţi tablouri învechite pe care locuitorii din Rpubaix le-au aruncat.

Într-una dintre „camerele” de la parter, cei nouă membri ai familiei Cantargiu, veniţi din Bacău, trăiesc în 15 metri pătraţi, cu lenjeria pusă la uscat în mijlocul camerei. Cele trei fete ale familiei împart două saltele cu fratele lor mai mare. Pavel, un copil tetraplegic, doarme pe o banchetă din anii 1950, iar părinţii dorm într-un pat mare cu fiul cel mic, care are nouă luni.

La etaj locuieşte o altă familie, care trăieşte din cerşit. „Nu ne vom întoarce în România. Aici, suntem bine trataţi. Avem strictul necesar, putem să ne îngrijim fiul”, în vârstă de patru ani, care suferă de o malformaţie congenitală.

Acest imobil este însă o soluţie temporară. „Vor rămâne până când se va găsi o soluţie. Este clar că nu le voi cere să plece dacă nu au unde”, afirmă el. Între timp, medicul este cel care le plăteşte apa, căldura şi curentul electric.

„Mi-am făcut doar datoria de medic. Eu am depus jurământul de a îngriji oamenii, de a nu-i abandona. Nu pot să îi părăsesc fără o soluţie, este contractul meu cu pacienţii mei”, explică el.