Polul nord magnetic se află în continuă mişcare: Motivele exacte nu sunt cunoscute

De-a lungul secolului al XIX-lea şi până în 1980, Polul nord magnetic se îndrepta cu o viteză destul de redusă, de 10 kilometri pe an, în direcţia Siberiei, dar viteza s-a accelerat ulterior, ajungând la 60 de kilometri pe an în anii ’90, pentru a se stabiliza în cele din urmă, potrivit Mediafax.

Între 1831 şi 2007, Polul nord magnetic a parcurs aproape 2.000 de kilometri în direcţia nord-est.

Acest lucru se întâmplă deoarece câmpul magnetic terestru, care va fi măsurat cu ajutorul a trei sateliţi, în cadrul misiunii Swarm, este foarte variabil, atât în spaţiu, cât şi în timp. Acest câmp magnetic s-a inversat chiar de câteva ori de-a lungul istoriei, în medie o dată la 200.000 de ani, deşi într-un mod destul de imprevizibil.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

În prezent, câmpul magnetic terestru este în plin proces de scădere – a pierdut aproximativ 6% din intensitate în ultimul secol -, dar rămâne foarte ridicat faţă de ceea ce se întâmplă înainte de o inversiune, fenomen care necesită mai multe mii de ani.

Alte articole

Alertă spațială: o erupție solară M5.7 ar putea afecta Pământul. Când ar urma să se producă furtuni geomagnetice

VIDEO Fenomen straniu început cu 200 de ani în urmă. Polul Nord magnetic s-a deplasat cu peste 2000 de kilometri

Spre deosebire de polii geografici, polii magnetici nord şi sud – punctele de pe suprafaţa Terrei în care acest câmp magnetic este vertical – nu sunt situaţi în poziţii diametral opuse ale globului terestru. Polul nord magnetic se află, de fapt, la o latitudine de peste 85 de grade (în raport cu nordul geografic), în timp ce Polul sud magnetic este situat doar la 65 de grade latitudine sudică, în apropierea bazei franceze Dumont d’Urville în Antarctica.

Deoarece polii geografici sunt ficşi, este, prin urmare, necesar să se corecteze direcţia indicată de o busolă care este îndreptată spre Polul nord magnetic al „declinaţiei”, adică unghiul format de cei doi poli. Acest unghi variază nu numai în timp, ci şi în funcţie de locul în care se află, deoarece câmpul magnetic terestru nu este uniform.

Pentru orientarea cu ajutorul busolei – care nu se defectează niciodată, spre deosebire de un GPS sau de aparatura radio -, este nevoie de o hartă destul de recentă. Datele colectate de sateliţii Swarm vor fi folosite pentru actualizarea hărţilor folosite în aviaţie şi în navigaţie.

Agenţia Spaţială Europeană (ESA) va lansa cei trei sateliţi Swarm săptămâna aceasta, cu scopul de a studia din spaţiu câmpul magnetic terestru, un fenomen complex şi fluctuant care a rămas puţin cunoscut, la 2.000 de ani după inventarea busolei în China. Cu greutatea de 470 de kilograme fiecare, cei trei sateliţi Swarm vor fi lansaţi vineri, 22 noiembrie, de o rachetă Rockot, de la baza spaţială Pleseţk din Rusia.