Vanessa şi Melisa i-au spus Oanei Zăvoranu să ardă maşina pentru că este „de la Diavol”

Curtea de Apel Bucureşti a admis, în 21 decembrie 2011, recursul declarat de procurori împotriva deciziei Tribunalului Ilfov de a le judeca în libertate pe vrăjitoarele Roxana Lider, cunoscută drept Vanessa, şi Rada Mincă, cunoscută drept Melisa, precum şi pe Ion Constantin şi Sava Craiff Buzea pentru înşelăciune şi şantaj, respectiv complicitate la aceste două infracţiuni.

Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti (CAB) arată în motivarea deciziei că, în realitate, autoturismul a fost vândut succesiv de către cele două vrăjitoare, către persoane din anturajul lor, la fel întâmplându-se şi cu aurul cumpărat de Zăvoranu pentru a fi topit în cadrul ritualurilor.
Magistraţii CAB fac referire la înregistrarea convorbirii dintre vrăjitoarea Melisa şi concubina inculpatului Craiff Sava Buzea.

„M.M (n.n. – concubina lui Craiff Sava Buzea): – Aşa a spus că din cauza banilor de la Dal. (nota procurorilor – Lider Roxana, zisă Vanessa), suntem executaţi toţi patru din familie.

Melisa – Le-am băgat eu 200.000 euro în familie. Am luat ceva din 200.000 de euro? Nimic. Spune-mi şi mie. Din 200.000 de euro – 120, plus, 30 plus maşina, din 250.000 pe care i-am luat de la ea ( nota procurorilor – partea vătămată, Ioana Zăvoranu), eu personal dacă m-am ales cu ceva”

Alte articole

DOCUMENT Motivarea controlului judiciar asupra lui Călin Georgescu. Motivele pentru care se menține măsura preventivă asupra candidatului independent

De ce a scăpat Mario Iorgulescu de pedeapsa de 13 ani şi 8 luni de închisoare pentru omor. Motivare şocantă a ICCJ: „Nu a folosit maşina ca mijloc pentru suprimarea vieţii”

Într-o altă convorbire, purtată în data de 29 noiuembrie 2011 între Rada Mincă, zisă Melisa, şi concubina inculpatului Craiff Sava Buzea, vrăjitoarea i se plânge acesteia că nu a rămas „decât cu aurul”, deşi îi luase Oanei Zăvoranu 200.000 de euro.

„Melisa – De ce nu mi-ai spus şi mie ca o soră adevărată, soro, dacă ei au luat după urma ta 120.000 euro şi pe maşină 40.000 euro luaţi de pe urma ta, cum de eşti nebună să le dai şi apartamentul şi să nu iei nimic; din 200.000 euro luaţi de mâna mea de la Oana. (n.n. – Zăvoranu) eu nu am rămas decât cu aurul. Pur şi simplu mi i-au luat cu japca din mână şi nu mi-au dat nimic.

M. M. – Şi acum ce vrei?

Melisa: – M-ai pus de-am dat şi apartamentul şi şi-a luat Nat ( nota procurorilor – M. R., zis N.) altă maşină de 30.000 euro. ?”

În data de 27 noiembrie 2011 inculpatul Ion Constantin dialoga cu o altă persoană despre suma de bani pe care a împrumutat-o pe Oana Zăvoranu şi despre procesul de executare silită a apartamentului acesteia.

„Ion Constantin: – Păi, da’ îi băgăm noi în seamă, ai înnebunit? Noi avem alte planuri, n-ai văzut pe Z.? Ai văzut cu Z., cu… O.Z., ai văzut? N-ai văzut? (n.n. – Oana Zăvoranu)
Domn: – Nu.
Ion Constantin: – E n-ai… şi-a pierdut casa la… la amanet la alea, n-ai văzut?
Ion Constantin: – Am intrat prin cineva, ce vrei? Asta e. Eu cu cineva combinat într-o afacere şi am intrat. Ia să vezi tu cum zice Constantin Ion din Chitila.
Domn: – Cum?
Ion Constantin: Constantin Ion din Chitila.
Domn: – Ce e cu el?
Ion Constantin: El e. El e cel care o sponsorizează pe O. Z.
Domn: – Deci… Constantin Ion sponsori…a…, cum ai zis?
Ion Constantin: Am sponsorizat-o, mă. Am împrumutat-o.
Domn: – Şi, casa nu i-ai luat-o, de, deocamdată.
Ion Constantin: – Sunt…sunt în executare. Am fost la licitaţie.
Domn: – Bă, eşti nebun?! c…

Magistraţii CAB reţin, în motivarea deciziei de arestare preventivă a Radei Mincă şi a Roxanei Lider că prin înşelăciune au indus în eroare părţile vătămate din dosar, susţinând că bunurile sunt „de la diavol” şi că trebuie să scape de ele prin ritualuri.

„Nu lipsit de importanţă în examinarea activităţii infracţionale a inculpaţilor este faptul că bunurile în cauză au fost identificate la locuinţa acestora în cadrul percheziţiilor efectuate, ceea ce demonstrează încă odată că activitatea inculpatelor a depăşit activitatea de vrăjitorie”, arată magistraţii în documentul citat.

Judecătorii admit că activitatea de vrăjitorie nu este pedepsită de lege, însă reţin că faptele comise de cele două vrăjitoare se circumscriu infracţiunilor de înşelătorie şi şantaj, pentru că acestea au profitat de credulitatea părţilor vătămate.