Ariel Sharon ar fi fost victima unui blestem evreiesc din cauza retragerii din Fâşia Gaza

„Ariel Sharon murise de mai puţin de patru ore sâmbătă, când urma să se încheie Sabatul, iar reţelele religioase de socializare din Israel începuseră deja să facă interpretări. Una dintre cele mai populare teorii vehiculate se referă la data ebraică în care fostul premier a dat sufletul înapoi Creatorului – ziua a zecea a lunii Şvat, anul ebraic 5774. În încercarea de a găsi un sens, au găsit rapid unul – moartea a survenit la exact zece ani de când Sharon a dezvăluit planul de retragere a trupelor şi coloniilor din Fâşia Gaza”, scrie ziarul Haaretz, într-un articol care are titlul „A fost Ariel Sharon blestemat?”.

„Aceste speculaţii sunt doar cele mai recente din lungul ritual ebraic de justificare a deciziilor divine – tzidduk ha-din -, explicând cum starea medicală bizară în care ajunsese Sharon este rezultatul direct al unui păcat grav – evacuarea a 8.000 de evrei din Fâşia Gaza şi nordul Samariei şi distrugerea locuinţelor acestora. Înainte de atacul cerebral suferit de Sharon pe 4 ianuarie 2006, premierul a fost ţinta a diverse blesteme cabaliste şi a unor avertismente sfinte. Cel mai important a venit din partea rabinului Ovadia Yosef, în cursul predicii de sâmbătă seara rostită la Sinagoga Yazdim din Ierusalim cu o zi înainte de aplicarea planului de retragere a trupelor şi desfiinţare a coloniilor din Fâşia Gaza”, aminteşte Haaretz.

În contextul planului retragerii din Fâşia Gaza, rabinul Ovadia Yosef, liderul spiritual al formaţiunii religioase Shas, fusese supus unor presiuni politice intense pentru a se alătura coaliţiei şi a oferi susţinerea religioasă controversatei decizii, scrie Mediafax. Dar nu a cedat, rostind un discurs televizat în care avertiza că Sharon va fi pedepsit pentru faptele sale. „Abia 17 luni mai târziu, când Sharon a intrat în comă, unii oameni au început să se gândească dacă rabinul Yosef nu cumva avusese vreo implicare”, subliniază Haaretz.

Itzik Sudri, fost purtător de cuvânt al partidului Shas, insistă că rabinul Ovadia Yosef nu a avut intenţia de a blestema. „Aşa este stilul său de vorbire, reflectând frustrarea pe care o simţea faţă de Sharon, despre care credea că devenise premier cu sprijinul Shas, după care ne-a lăsat în afara coaliţiei (…). Dar nu a vrut niciun moment să i se întâmple ceva lui Sharon. După ce a ajuns în comă, l-a binecuvântat să aibă o viaţă lungă”, explică Sudri.

„Evreii religioşi care cred că nimic din această lume nu se întâmplă fără un motiv anume sunt divizaţi. Există cei care, precum Itzik Sudri, nu stabilesc o asociere directă între acţiunile divine, cel puţin nu în public. Mai sunt cei care cred că orice cutremur, genocid, accident rutier – inclusiv Holocaustul – au legătură cu păcatele (rabinul Yosef făcea frecvent astfel de aprecieri în predicile sale)”, continuă Haaretz, subliniind că acest mod de gândire s-a evidenţiat la deputata Orit Strock, membră a formaţiunii Casa Evreiască (Habayit Hayehudi), care a mulţumit pe Facebook că „Sharon a fost îndepărtat din viaţa publică înainte de a provoca locuitorilor din Iudeea şi Samaria dezastrele la care au fost supuşi coloniştii din Gush Katif şi Fâşia Gaza”.

Ariel Sharon a decedat sâmbătă la vârsta de 85 de ani, după opt ani în care s-a aflat în comă. Sharon vă rămâne în istorie ca artizanul invaziei din Liban, în anul 1982, în calitatea de ministru al Apărării, dar şi ca premierul care a decis retragerea trupelor şi desfiinţarea coloniilor din Fâşia Gaza în 2005. O comisie oficială de anchetă a constatat responsabilitatea sa în evitarea prevenirii masacrelor comise în taberele de refugiaţi palestinieni de la Sabra şi Shatila (Beirut), în septembrie 1982, atribuite unor miliţii creştine aliate cu Israelul.

Citeşte şi ARIEL SHARON, pe ULTIMUL DRUM. „GIGANTUL” acestui pământ a fost înmormântat