Ipoteza INEDITĂ în cazul monumentului megalitic de la Stonehenge. Ce s-a descoperit după studierea rocilor

Calitatea sonoră a monoliților folosiți pentru ridicarea acestui monument, în perioada cuprinsă între anii 3000 î.Hr. și 1600 î.Hr. poate explica de ce aceștia au fost transportați de la o distanță de peste 300 de kilometri, din apropiere de Pembrokeshire, Țara Galilor, cu mijloace rudimentare, deși puteau fi folosite alte stânci aflate mult mai aproape de Stonehenge, potrivit Agerpres.

Citeşte şi Descoperirea care poate explica unul dintre cele mai mari mistere legate de Stonehenge

Paul Devereux, expert în arheo-acustică și coordonatorul Proiectului Peisaj și Percepție (Landscape and Perception Project), a explicat unicitatea monoliților de la Stonehenge pentru BBC.

„Am ajuns la concluzia că trebuie să fie ceva special cu privire la aceste roci. Altfel de ce le-ar fi transportat atâta drum, de aici (Țara Galilor), până la Stonehenge? Până acum nimeni nu s-a gândit că sunetul ar fi putut fi răspunsul„, a declarat el.

Echipa de cercetători de la Royal College of Art din Londra a încercat să descopere „ce ar fi văzut și ce ar fi auzit” oamenii din preistorie la Stonehenge. Concluziile lor au fost publicate sub forma unui studiu în ultimul număr al revistei Journal of Time & Mind.

Cercetătorii au primit acces în cariera preistorică de piatră de la Carn Menyn, în sud-vestul Țării Galilor, de unde au fost extrase o mare parte a stâncilor de la Stonehenge. Ei au observat că dacă lovesc aceste stânci cu niște mici ciocane se produc niște sunete metalice, asemănătoare celor de clopot sau de gong.

„Sunt foarte multe tonalități diferite și este posibil chiar și să interpretezi o melodie bătând în aceste pietre. Noi chiar am apelat la un percuționist care a reușit să facă aceste pietre să cânte„, a precizat Paul Devereux.

Citeşte şi Colibele antice de la Stonehenge, reconstruite după 4.500 de ani FOTO

O parte din monoliții de la Stonehenge păstrează urme de lovire, iar unii dintre acești monoliți au încă o acustică distinctă, deși diminuată de faptul că sunt îngropați mai adânc în sol, în urma trecerii timpului, a mai susținut Devereux, în urma experimentelor realizate pe rocile care compun monumentul.

Arheologul Tim Darvill, profesor la Universitatea din Bournemouth, autor al mai multor studii despre monumentul de la Stonehenge, nu a exclus posibilitatea ca aceste concluzii să fie corecte.

„Nu știm încă dacă au transportat acești monoliți până aici doar pentru că sunau frumos, dar lovirea rocilor pentru a genera anumite tonalități reprezintă o constantă în mai multe culturi preistorice„, a susținut el.