Victor Babiuc, amintiri din închisoare. Ce l-a FRAPAT în penitenciarele în care a fost închis

Fostul ministru al Apărării Victor Babiuc a povestit, în exclusivitate pentru România TV, într-un interviu acordat lui Victor Ciutacu, despre condiţiile din cele trei penitenciare în care a stat. În mod surprinzător, poate, Babiuc a găsit la Găeşti condiţii mai bune decât la Jilava şi la Rahova, unde deţinuţii aveau apă caldă doar două zile pe săptămână.

„La Rahova, în carantină, am stat 21 de zile cu Cioflină şi cu Becali în celulă. Eu am fost, se pare, într-un fel, favorizat de soartă. După cele trei săptămâni de carantină, ni s-a acordat la toţi regim semideschis. Am făcut toţi contestaţie, iar mie mi s-a acordat regim deschis. Rezultatul a fost că a doua zi, când eram programat la Jilava să discutăm în cadrul comisiei din penitenciar posibilitatea de a lucra ceva, mi s-a spus că nu mai prezintă interes întrucât mi s-a acordat regim deschis”, a povestit generalul Babiuc.

Citeşte şi Victor Babiuc: Eu nici acum nu ştiu pentru ce am fost condamnat. Cu Becali am vorbit prima oară în 2012 VIDEO

„Şi la Rahova, şi la Jilava făceam baie de două ori pe săptămână. Deţinutul nu poate să facă baie în fiecare zi pentru că asta costă şi atunci au apreciat cei care conduc penitenciarele că dacă se face baie două zile pe săptămână e suficient. Iar atunci curgea apa caldă cam două ore şi se puteau face duşurile”, a mai povestit Victor Babiuc, la România TV, adăugând că, totuşi, spre deosebire de alţi deţinuţi şi el, şi ceilalţi doi condamnaţi în dosarul terenurilor MApN, Cioflină şi Becali, „condiţiile de şedere au fost mai umane”, ei fiind cazaţi în celule cu doar trei paturi.

Alte articole

Omul de afaceri turc care l-a ucis cu mașina pe polițistul-erou Gheorghe Ionescu, zis Dulăul, a evadat de la Rahova

EXCLUSIV Lider Nicușor a murit în Penitenciarul Rahova! Este al doilea lider al clanului Pian care moare în spatele gratiilor în ultimele două luni

Din perioada Jilava, Victor Babiuc a mai povestit că el şi alţi deţinuţi cazaţi în celulele cu trei paturi aveau contact limitat cu cei din jur, chiar şi masa fiind servită în celulă. Mai exact, singurii cu care se vedea şi comunica erau cei din acelaşi sector, unde erau opt celule de câte trei locuri, ai căror ocupanţi ieşeau la plimbare „într-un ţarc mic, însorit, unde te bătea soarele îngrozitor”.

Perioada petrecută în Penitenciarul Găeşti a fost, însă, una suprinzătoare pentru Victor Babiuc, care a recunoscut „cu jenă” că în perioada în care a fost ministru al Justiţiei nu a vizitat niciun penitenciar din România pentru a vedea condiţiile în care trăiesc deţinuţii.

„La Găeşti am lucrat la biblioteca din interiorul penitenciarului. Acolo aveam apă caldă în fiecare zi. Eu am fost surprins de mutarea la Găeşti nu ştiam unde ajung, ce era acolo. Nu am vrut să plec de la Jilava până nu făceam duş, că în ziua aia venea apă caldă, iar la Găeşti nu ştiam când e ziua de duş”, a povestit Babiuc.

Fostul ministru a subliniat că nu a avut niciun fel de probleme cu alţi deţinuţi în perioada în care a fost închis: „Ieşeam şi eu la plimbare după ora 4, când terminam la bibliotecă, şi era un teren unde unii jucau fotbal, alţii alergau, alţii jucau tenis cu piciorul. Şi mă plimbam şi eu pe acolo. În fiecare zi ieşeam. Nu am simţit niciun fel de inconvenient din partea celor din jurul meu. Mulţi îmi cereau consultaţii şi mă abordau cu „Barosane”. Eu încercam să mă sustrag şi făceam un lucru simplu şi amuzant. Erau doi avocaţi de meserie în penitenciar şi îi trimiteam la cei doi care se pricepeau”.

„La Găeşti erau două pavilioane cu condiţii mai omeneşti, cu paturi de lemn, dar şi un pavilion în care erau 18-20 de oameni într-o cameră. Nu aveau nici baie, pentru că era fosta şcoală şi alea erau săli de clasă. Nu ştiu pe ce criterii se stabilea cine stă unde. Aceşti 18 inşi am înţeles că nu au nici toalete, erau doar două pe etaj. Nu aveau nici băi, făceau baie într-un pavilion aflat la câteva sute de metri de pavilionul lor”, a mai povestit Victor Babiuc.

Fostul ministru a apreciat că aruncarea în închisoare a mai multor foşti demnitari este „un fel de vânătoare de vrăjitoare”, subliniind că, la fel ca în cazul său, şi în cazul lui Decebal Traian Remeş a fost vorba de un dosar „mai degrabă inventat”.

În încheiere, Victor Babiuc a precizat că are să-şi facă un singur reproş după toată povestea care a dus la condamnarea sa la închisoare: „Am ceva să-mi reproşez: că am crezut pre amult în drept şi justiţie”.