WASSILY KANDINSKY, celebrat de Google. 143 de ani de la naşterea lui Wassily Kandinsky

Wassily Kandinsky s-a născut într-o familie de burghezi bogați și moderni din Moscova. În 1871, familia Kandinski părăsește Moscova și se mută la Odessa. De la vârsta de 8 ani, Vasili începe să ia lecții de pian și violoncel. Frecventează cursurile liceului clasic și studiază desenul. În 1882, la vârsta de 26 ani se însoară cu verișoara lui, Anna Semiakina. În anul 1885, se întoarce la Moscova pentru a urma cursurile facultății de drept și apoi lucrează ca profesor la facultate. În 1896 ia o decizie irevocabilă: va deveni pictor. Pleacă la München, unde se afla una dintre cele mai renumite Academii de Artă din Europa acelor vremuri.

După ce sosește în Germania, în decembrie 1896, Wassily Kandinsky  începe să studieze între 1897-1899 la o școală celebră condusă de pictorul Anton Azbe (1855-1905). În 1900, este primit în Academia de Arte Frumoase. Dezamăgit, părăsește școala renunțând definitiv la educația academică. În primăvara anului 1901, înființează grupul „Phalanx”. Această societate, născută în spiritul opoziției față de academismul omipotent și omiprezent în artă, organizează în cursul celor 4 ani de existență un număr de 12 expoziții care luau apărarea curentelor cele mai novatoare. „Phalanx” își deschide propria școala unde Kandinski devine profesor de desen și pictură. În 1902 se îndrăgostește de una dintre elevele sale, Gabriele Munter (1877-1962).

După izbucnirea primului război mondial Wassily Kandinsky este constrâns să părăsească Munchenul, fiind cetățean rus, deci persona non grata. Kandinski se întoarce la Moscova, unde o cunoaște pe Nina Nikolaievna Andreevska cu care se va căsători în anul 1917. În septembrie, se va naște primul lui fiu, Vsievolod. Din păcate, copilul va muri la doar trei ani. În 1920, devine profesor la universitatea din Moscova, iar un an mai târziu înființează Academia de Știință și Artă. Concepțiile lui Kandinski vor fi în scurtă vreme din ce în ce mai mult criticate. În decembrie 1921, pleacă cu soția la Berlin. Nu se va mai întoarce niciodată în Rusia.

În 1922, la Weimar este numit profesor la Bauhaus. După ce naziștii închid facultatea Bauhaus, în 1933 pleacă la Paris. La sfatul lui Marcel Duchamp se stabilește împreună cu soția la periferia de vest a orașului, la Neuilly-sur-Seine. Duce aici o viață liniștită, departe de lume.

În martie 1944, este diagnosticat cu arteroscleroză, dar va continua să lucreze până în iulie. Moare la Neuilly-sur-Seine, pe 13 decembrie 1944 ca urmare a unei hemoragii cerebrale.