BUNAVESTIRE 2015: De ce nu e bine să te cerţi pe 25 martie şi ce înseamnă „noaptea focurilor”

BUNAVESTIRE marchează momentul în care Fecioara Maria din Nazaret, crescută în templu până la 15 ani şi apoi dată în tutela dreptului Iosif, căci părinţii ei muriseră, a fost aleasă de Dumnezeu să-l nască pe Fiul Său şi a primit înştiinţare prin Arhanghelul Gavriil (sărbătorit pe 26 martie): „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei… Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus”. (Luca 1, 28-32).

E o sărbătoare cu dată fixă, 25 martie, de la care până la Crăciun, când Maria l-a născut pe Iisus, sunt exact nouă luni.

Locul unde se crede că Fecioara Maria a primit vestea că va naşte pe Iisus este în prezent ocupat de o impunătoare biserică, Bunavestire din Nazaret. Este o biserica catolică modernă, construită pe ruinele unor biserici bizantine din perioada Cruciadelor. În incinta acestei biserici se află o grotă, ce poate fi vizitată de pelerini, unde Fecioara Maria ar fi fost înştiinţtă de Arhanghelul Gavriil că îl va naşte pe Mântuitor. Biserica este decorată cu mozaicuri ale Fecioarei donate bisericii de către comunităţi creştine din întreaga lume, inclusiv din România.

Buna Vestire este sărbătorită în fiecare an în perioada Postului Mare, fiind una dintre sărbătorile pentru care Biserica acordă dezlegare la peşte, indiferent în ce zi a săptămânii ar cădea aceasta.

Alte articole

Calendar ortodox 25 martie 2025, sărbătoare cu cruce roşie. Tradiţii şi superstiţii de Buna Vestire. De ce se pun sare şi pâine în pragul casei şi este dezlegare la peşte

Ciucă, la capela Parlamentului: ”Această capelă ne ajută să fim mai aproape de Dumnezeu, mai aproape și de oameni”

În unele biserici, în această zi, se ajunează până la ora 17.00, când are loc Sfânta Liturghie. Apoi, creştinii, care nu au mâncat şi care s-au spovedit, se împărtăşesc, după care mănâncă peşte împreună cu toată comunitatea bisericii respective.

De Buna Vestire, se crede că sosesc rândunelele, iar cucul cântă prima oară în an, de aceea sărbătorii i se mai spune şi Ziua Cucului. Cucul anunţă sosirea efectivă a primăverii. Primul său cântec trebuie să fie aşteptat de toţi oamenii în haine curate, veseli, cu stomacul plin şi cu bani în buzunare. Cei care nu îndeplinesc aceste condiţii rituale nu vor beneficia de toate acele lucruri în anul care va urma. Dacă primul cântec al cucului e auzit pe stomacul gol, în partea stânga sau în spatele omului, e semn de rău augur.

Pe de altă parte, conform obiceiului, flăcăii şi fetele îl întreabau pe cuc lucruri care îi interesau, precum: „Cucule voinicule/ Câţi ani îmi vei da/ Pân’ m-oi însura (mărita)?” Tăcerea cucului aducea mare bucurie celor care întrebau, deoarece tăcerea echivala cu o căsătorie grabnică, în vreme ce cântatul cucului îi aducea la disperare pe tineri, fiecare glas fiind socotit un an de aşteptare.

Tradiţia mai spune că, în această zi, oamenii nu au voie să se certe, pentru că altfel vor avea necazuri tot anul. De Buna Vestire, este bine să se pună pe pragul casei pâine şi sare ca hrană pentru îngeri.

În unele zone, pentru a avea roade bogate în livezi, pomii se ameninţau cu toporul şi se stropeau cu ţuică. În Bucovina nu se pun ouă la cloşcă de Buna Vestire, pentru că se consideră că ar putea ieşi din ele pui cu două capete şi patru picioare.

Tot acum, gospodarii din Maramureş adună lucrurile de prisos de prin curţi şi le dau foc. Ritualul, cunoscut sub numele Noaptea focurilor, e practicat la fiecare casă maramureşeană, el durând până după miezul nopţii sau până în zori.

Fiind dezlegare la peşte, se spune că acela care gustă peşte de Buna Vestire se va simţi tot anul ca peştele în apă. În popor se mai spune că pescarii nu au voie să arunce mămăligă în apă, pentru că mor peştii.

Tradiţii şi superstiţii de Buna Vestire

Sărbătoarea Bunei Vestiri aduce cu ea o serie de datini, superstiţii şi obiceiuri.

Tradiţia  spune că, în această zi aducătoare de veste minunată, oamenii nu au voie să se certe, fiind mare păcat: cine se ceartă în ziua de Buna Vestire are necazuri tot anul. În această zi nu se pun ouă sub cloşcă deoarece se crede că puii vor ieşi cu două capete şi patru picioare. Ouăle ouate în ziua de Buna Vestire cică nu sunt bune de mâncat, de aceea se aruncă.

În „Obiceiuri şi datini din judeţul Alba”, Avram Cristea consemnează că în unele aşezări din Apuseni, gospodarii stropesc cu ţuică la rădăcina pomilor şi cu vin la rădăcina viţei de vie ca să aibă rod bogat în acel an. De asemenea, tot în Alba, mai era obiceiul ca în zorii zilei să se afume cu „pozdări” de cânepă şi cu tămâie pomii din livezi, pentru a alunga bolile şi dăunătorii.

Tot acum, gospodarii din Maramureş adună lucrurile de prisos de prin curţi şi le dau foc. Ritualul, cunoscut sub numele Noaptea focurilor, e practicat la fiecare casă maramureşeană, el durând până după miezul nopţii sau până în zori. Fiind dezlegare la peşte, se spune că acela care gustă peşte de Buna Vestire se va simţi tot anul ca peştele în apă. În popor se mai spune că pescarii nu au voie azi să arunce mămăligă în apă, pentru că mor peştii.

Dacă în ziua de Buna Vestire va fi ceaţă, primăvara va fi calduroasă. În popor există credinţa că aşa cum este vremea ziua de Buna Vestire, aşa va fi şi în ziua de Paşti.

De Buna Vestire este bine să se pună pe pragul casei pâine şi sare pentru hrana îngerilor.

Buna Vestire, Ziua Cucului în calendarul popular

În calendarul popular, Bunavestire este cunoscută sub denumirea de Blagoveştenia sau Ziua Cucului. Este ziua în care se spune că va cânta pentru prima dată cucul, cel care vesteşte lucruri importante în viaţa omului, el fiind perceput ca o pasăre cu strămoş mitic, cu puternic substrat erotic şi care anunţă venirea primăverii.

Potrivit tradiţiei, dacă primul cântec al cucului era auzit pe stomacul gol, în spatele omului, era semn rău: “Cucu-n spate mi-a cântat/ şi moartea m-a săgetat!”

Există obiceiul ca în această zi, să se numere de câte ori cucul îşi cântă numele, număr care ar descoperi câţi ani mai avem de trăit.

Flăcăii şi fetele îl întrebau pe cuc când se vor căsători: “Cucule voinicule/ Câţi ani îmi vei da/ pân’ m-oi însura (mărită)?” Dacă se întâmpla ca după rostirea acestor cuvinte, cucul să cânte, cântecul sau echivala cu un an de aştepare. Dimpotrivă, dacă el tăcea, tăcerea sa era semn că avem de-a face cu o căsătorie grabnică.

De asemenea, craca pe care a cântat cucul de ziua sa, era tăiată şi pusă în scăldătoarea fetelor, în speranţa că flăcăii nu le vor ocoli.