Maria Schutz, condamnată la 10 ani după gratii pentru falimentarea serelor orădene

Verdictul este al doilea pronunţat de Tribunalul Bihor în acest caz, după ce, în 2013, aceeaşi instanţă o condamnase pe Schutz la 12 ani de detenţie, pe Popa şi Ciobanu la câte 10 ani de închisoare, în timp ce Dascălu a primit atunci 2 ani de închisoare cu executare.

Ulterior, însă, când procesul s-a mutat la Curtea de Apel Oradea, judecătorii au invocat vicii de procedură comise de colegii lor în timpul soluţionării cazului, motiv pentru care, în februarie 2014, au trimis dosarul înapoi, dispunând rejudecarea cazului.

Acum, dosarul va ajunge din nou la cea mai înaltă instanţă din judeţ. Magistraţii, însă, nu vor mai avea prea mult timp la dispoziţie având în vedere că răspunderea penală pentru infracţiunile care le sunt imputate lui Schutz, Popa şi Ciobanu se prescriu în luna noiembrie.

Chiar şi dacă vor scăpa de închisoare, ei vor fi obligaţi să plătească pagubele provocate. Tribunalul Bihor i-a obligat pe Popa, Ciobanu şi Schutz, în solidar cu Societatea Agricolă Worldser Ţuglui şi Asociaţia Agricolă AGRO 2001 Ţuglui la plata unor despăgubiri de peste 13 milioane de euro către bugetul de stat.

Maria Schutz a fost trimisă în judecată în ianuarie 2008 de procurorii DNA pentru trei infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi două infracţiuni de bancrută frauduloasă, în formă continuată, alături de ea fiind inculpaţi şi cei doi responsabili ai ADS şi Ion Dascălu, asociat la SC Sere Codlea SA.

Concret, Schutz era acuzată că, în 2002 când, în urma unei licitaţii cu dedicaţie orchestrate de Popa şi Ciobanu, a pus mâna pe Orser prin intermediul unei obscure firme din Dolj, Worldser Ţuglui.

În actele contabile, Orser valora 7,6 milioane lei, dar a fost vândută cu numai 800.000 lei, plătibili eşalonat pe 6 ani, chiar dacă alţi competitori au oferit de patru ori mai mult. Cum a motivat ADS? Că mai mult decât preţul conta promisiunea Worldser de a investi 2 milioane euro pentru retehnologizare.

În final, Schutz n-a plătit nimic pentru Orser, iar în loc să investească în retehnologizare, cum se angajase, a falimentat-o.

Serele au fost demontate şi vândute ca fier vechi. Apoi, când inspectorii fiscali şi furnizorii de servicii au cerut executarea Worldser pentru neplata datoriilor, Schutz a avut grijă să pună la adăpost restul activelor, vânzând cantina, atelierele, remizele şi căminul de nefamilişti către o altă firmă de-a sa, cu doar 50.000 lei, puţin peste preţul unei garsoniere.

Nici banii astfel încasaţi nu i-a lăsat în contul Orser, ci i-a dirijat spre altă societate, ca plată a unor servicii inventate, ca de pildă o pretinsă consultanţă tehnică de 1,5 milioane lei ori livrarea de energie termică în valoare de 2 milioane lei, cel din urmă serviciu fiind făcut, chipurile, de la 200 kilometri depărtare, de la serele din Câmpia Turzii, pe care le deţinea tot ea.

Tot presa locală mai scrie că Schutz brevetase reţeta în septembrie 2000, când a preluat Sere Codlea SA Braşov, prin Asociaţia Agricolă AGRO 2001 Ţuglui a cărei preşedintă era, promiţând investiţii de peste 1 milion dolari, deşi societatea agricolă respectivă se înfiinţase cu două săptămâni înainte de înscrierea la licitaţie, nu desfăşurase nicio activitate agricolă, iar oferta de preţ pe acţiune fusese inferioară decât cea a contra-ofertantului.

Ulterior, deşi Scutz nu achitase ratele pentru acţiuni, iar investiţiile asumate nu fuseseră realizate, şefii ADS au încheiat un act adiţional prin care au prelungit termenul de plată. În final, Asociaţia nu a achitat diferenţa de 80% din preţul acţiunilor, iar serele au fost falimentate, prin folosirea aceleiaşi firme Gini Transcom.

Ba mai mult, în 2002, ca preşedinte al Asociaţiei Agricole AGRO 2001 Ţuglui, acţionar majoritar la SC Sere Codlea SA Braşov, a cerut şi primit o subvenţie de 70% din valoarea unor instalaţii de irigat prin prezentarea unor documente care atestau în mod nereal că instalaţiile respective ar fi fost achiziţionate de la Gini Transcom Craiova. În realitate, după cum au descoperit procurorii, documentele se refereau la componente sau instalaţii pentru care s-a mai obţinut subvenţie.