POVESTEA unei tinere cu părinţii plecaţi în străinătate: „Plângeam mereu, mă simţeam a nimănui”

„Mulţi colegi şi prieteni mă invidiau pentru că părinţii mei erau plecaţi, iar eu eram singură. Mereu le spuneam că nu e aşa uşor, dar nu mă credeau, îmi spuneau că îşi doresc să fie în locul meu. Este foarte greu să nu ai părinţii lângă tine. Când eram în clasa a II-a tata a plecat pentru prima dată în străinătate, mama a rămas singură acasă cu doi copii mici şi toate responsabilităţile. Îmi iubesc foarte mult părinţii, mi-a fost foarte greu să îl văd pe tata două săptămâni vara, şi două săptămâni iarna. Toţi copiii se duceau în excursii şi tabere, eu stăteam acasă, ca să-l văd pe tata. Nu eram obligată, dar preferam să stau cu el. În clasa a VII-a am fost şi eu la tata, împreună cu mama şi fratele meu. M-am întors doar cu mama, fratele meu a rămas acolo”, a povestit Diana, pentru viata-libera.ro.

Doi ani mai târziu a plecat şi mama ei, dar după câteva luni s-a întors să-şi caute de muncă în ţară.

„Fiind situaţia grea cu locurile de muncă la noi, înainte să încep clasa a XI-a mama a plecat din nou, şi încă este acolo. E greu să ai familia departe, în anii de liceu… Prietenii se duceau vara în Vamă, plecau la munte, eu renunţam la tot ca să stau două luni cu familia mea„, a spus Diana.

Tânăra gălăţeancă admite că mulţi copii care au părinţii plecaţi apucă pe drumuri greşite.

„Eu am fost crescută să fiu liberă, foarte rar mi-au impus părinţii ceva anume. Nu am fost lăsată de izbelişte, mă îndrumau să fac ce e bine, dar în aşa fel încât să nu îmi impună ei, ci să aleg de bună voie. Nu de puţine ori eram în depresie, plângeam mai mereu, mă simţeam a nimănui, chiar dacă nu eram singură în totalitate: stăteam cu bunica şi sora mamei, iar fratele mamei era la doi paşi. Când ajungeam acasă de la şcoală mă închideam în cameră, nu voiam să văd pe nimeni, îmi voiam doar părinţii şi fratele acasă. Nimeni nu îi putea înlocui. De libertate am avut mereu parte, nu am fost un copil «problemă». Sincer, prefer să mă cicălească, dar să îi am lângă mine, decât să fie departe„, spune Diana.

Diana Bradea a absolvit în 2014 Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin” cu media 9,24, şi cu un atestat de nota zece la grafică. După ce a luat BAC-ul, în loc să dea admiterea la facultate şi-a făcut bagajul şi a plecat în Italia la părinţii ei.

„Simţeam enorm de mult nevoia de a fi cu familia. Am stat până în luna ianuarie, când m-am întors în ţară. A fost minunat faptul că am fost împreună, dar simţeam că nu mai suport să fiu pe alte meleaguri, voiam acasă. Mă gândeam că aş putea să fac facultatea în Italia şi să fiu cu familia. Mama a fost încântată de idee, dar tatăl meu nu. Chiar şi fratele meu a fost contra. Am căutat facultăţi în zonă, pentru că în oraşul unde stau ei nu este facultate de artă, nici măcar liceu de artă. Nişte amici italieni mi-au recomandat Facultatea de Artă de la Roma, unde cursurile se ţin în engleză, dar era departe… Aşa că am decis că cel mai bine este să fac facultatea aici, în România”, a mărturisit Diana.

Diana Bradea este studentă în anul I, la buget, la Facultatea de Arte din Iaşi.

Citeşte şi Reglementări noi privind creşterea şi îngrijirea copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate