Agonia unei stele, la sfârşitul vieţii sale, surprinsă de telescopul Hubble FOTO

Imaginea luată de Hubble prezintă una dintre cele mai bune vederi a acestei scurte dar dramatice etape din viaţa unei stele, potrivit site-ului NASA.

Etapa de nebuloasă preplanetară este o perioadă foarte scurtă de timp în evoluţia unei stele. Peste câteva mii de ani, rămăşiţele fierbinţi ale stelei îmbătrânite din centrul nebuloasei încep să-şi ridice temperatura iar gazul din jur se ionizează, căpătând acea strălucire de nebuloasă planetară.

Nebuloasele preplanetare sunt obiecte cosmice descoperite relativ recent, datorită duratei foarte scurte de viaţă şi a faptului că necesită telescoape foarte puternice pentu a fi văzute.

Nebuloasa Ou (The Egg Nebula), prima de acest fel descoperită, cu mai puţin de 40 de ani în urmă, rămâne din multe puncte de vedere un obiect învăluit în mister.

În centrul imaginii, se ascunde într-un nor gros de praf şi gaze steaua centrală. Fără a se vedea steaua direct, totuşi se pot vedea patru raze de lumină care vin de la ea. Se poate vedea un halou de gaze în formă de inele, străbătut de jeturi de lumină venind de la stea, prin norul opac de materie din centru.

Mecanismul exact prin care se produc aceste jeturi de lumină nu este cunoscut cu certitudine, dar o posibilă explicaţie ar fi faptul că în centrul nebuloasei s-ar afla un sistem binar de stele şi nu o singură stea.

Structura de gaze în straturi inelare este cauzată de explozii periodice care împrăştie materia din jurul stelei moarte. Exploziile se produc de obicei o dată la câteva sute de ani.

Distanţa până la Nebuloasa Ou este greu de determinat, apreciindu-se că se află la aproximativ 3.000 de ani lumină faţă de Pământ. Acest lucru înseamnă că astronomii nu au cifre exacte pentru dimensiunea nebuloasei (poate fi mai mare şi mai departe sau mai mică şi mai aproape).

VEZI IMAGINEA LA REZOLUŢIE MAXIMĂ