Postul, o provocare pentru sănătate?

Multi dintre noi nu reusesc sa tina tot postul de 7 saptamani desi isi propun si simt in adancul sufletului lor ca este un gest cel putin firesc inainte de marea Sarbatoare a Invierii lui Iisus Hristos.

Unii tin prima si ultima saptamana de post; altii aleg sa tina in fiecare zi de luni, miercuri si vineri in fiecare saptamana. Iar altii pornesc cu avant si dupa 4-5 zile esueaza lamentabil intr-un cotlet de porc la gratar la masa de seara, dupa o zi incarcata de prea mult stres.

De ce tine sa poti sa tii postul? Evident, de vointa, in primul rand, asta daca tot te-ai decis ca vrei sa tii acest post. De ce vrem sa tinem post? Atat pentru beneficiul spiritual adus, cat si pentru cel pentru sanatate. Cand ne tinem departe de toxinele animale, digestia este mai usoara, la fel este si sufletul si astfel esti mai inclinat catre aspectele spirituale ale vietii, catre a fi mai bun, mai pozitiv, mai iertator, mai tolerant. Insa sunt multi oameni pentru care acest exercitiu de vointa se limiteaza doar la partea alimentara si nu reusesc, poate nici nu incearca, sa aplice scopul postului in viata lor de zi cu zi, sa fie mai buni cu semenii lor, mai aplecati catre smerenie, mai putin orgoliosi si patimasi. Sunt duhovnici care ne invata ca degeaba te abtii de la mancare daca sufletul tau continua sa fie indepartat de bunatate, credinta si intrajutorarea semenilor. In acest caz, culegi doar beneficiile pentru sanatate ale abtinerii de la produse de origine animala.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Sunt si oameni care, desi nu tin postul din varii motive de sanatate sau de conceptie personala, au un comportament admirabil si nu doar pe durata celor 7 saptamani cat tine acest mare post al Pastelui. Care dintre cele doua categorii este mai pe placul lui Dumnezeu? Evident, ramane un subiect de reflectie si cu siguranta nu il putem noi elucida acum si aici.

Alte articole

Produsele de post, pline de E-uri, zahăr și sare. Avertismentul lansat de InfoCons

Gigi Becali spune că a renunțat definitiv la acest aliment. „Cam de vreo trei ani. Nu mai pot să înghit!”

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.