România, împărţită în două de preţul gazului. De ce Nordul plăteşte cu 15% mai mult decât Sudul

Explicaţiile acestui decalaj dintre regiuni vin din anii trecuţi , dar ţin şi de specificul zonal, scrie capital.ro. Concret, există doi mari furnizori de gaz în România, care acoperă circa 90% din consumul celor trei milioane de gospodării legate la reţeaua de gaz: E.ON, pentru jumătatea de nord a ţării, Transilvania, Moldova, plus Banatul, şi ENGIE(fostul GDF Suez), pentru regiunea Muntenia, fără Dobrogea. De la 1 iulie 2016, clienţii E.ON plătesc gazul la un preţ final, cu TVA, de 151 de lei/MWh, iar clienţii ENGIE plătesc doar 130 de lei/MWh, mai puţin cu 14%. Preţul gazului a scăzut, faţă de 30 iunie, în cazul E.ON, cu 2,8%, iar în cazul ENGIE, cu 3,2%.

Citeşte şi Ministerul Energiei: Securitatea în aprovizionarea cu gaze naturale, obiectivul primordial al României

Cum este format preţul

Cum se explică această diferenţă în preţul final al gazului între un transilvănean sau moldovean şi un muntean. Potrivit stucturii de preţ pusă la dispoziţie de ANRE, în exclusivitate pentru Capital, diferenţa se face, la tarifele de distribuţie şi la profitul reglementat al furnizorului. Astfel, preţul reglementat de achiziţie al mărfii gaz este acelaşi atât pentru E.ON cât şi pentru ENGIE : 76,64 lei/MWh. Diferenţele între cele două companii se fac la tariful de distribuţie: ENGIE are un tarif reglementat de 29,47 lei/MWh, în timp ce E.ON percepe mai mult, 33,21 lei/MWh. Dar cea mai mare diferenţă în preţul gazului dintre cei doi se găseşte la componenta „venit unitar aferent activităţii de furnizare şi diferenţe de cost unitar de achiziţie a gazului „, unde Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie a aprobat pentru E.ON 14,13 lei/MWh, în timp ce lui ENGIE i s-a aprobat 3,23 lei/MWh. Practic, acest „venit unitar” reprezintă câştigul reglementat din funrizarea gazului, care este de patru ori mai mare la E.ON decât la ENGIE. Acest câştig cât şi diferenţa de tarif de distribuţie este ceea ce face ca gazul din Transilvania, Banat şi Moldova să fie mai scump decât cel din Muntenia.

Alte articole

Șeful E.On cere statului român să fie un partener credibil: “Este un eșec administrativ că ANRE nu este în stare să valideze rambursările pentru februarie 2024”

Cresc facturile şi la gaze de la 1 iulie 2025. ANRE a aprobat noile tarife

Plătim gazul consumat în urmă cu 5-6 ani

Explicaţiile oferite Capital de către reprezentanţi ai ANRE cu privire la această diferenţă de tarife de distribuţie şi de câştig reglementat sunt următoarele: E.ON, spre deosebire de ENGIE, activează într-o regiune predominant deluroasă şi muntoasă. Astfel, este mai dificilă distribuţia gazului către clienţi, prin urmare şi tarifele de distribuţie aprobate sunt mai mari. În ceea ce priveşte câştigurile furnizorului, E.ON încă are de recuperat cheltuieli efectuate cu gazul în 2009 şi 2010, ani cu ierni grele, care au necesitat importuri de gaz rusesc, pentru că doar producţia internă nu ajungea. La acel moment, gazul de import era de trei ori mai scump decât cel intern şi nu toate acele achiziţii ar fi fost recunoscute în preţul gazului pentru casnici de la acel moment. Prin urmare, ANRE i-ar fi recunoscut E.ON o recuperare eşalonată, pe mai mulţi ani, a acelor cheltuieli cu gazul, care se întinde până în prezent.

Citeşte şi Cu cât s-a ieftinit gazul de la 1 iulie în funcţie de regiunea în care stai

Facturi mai mici

E.ON deserveşte 1,4 milioane de clienţi din 20 de judeţe din Moldova, Transilvania şi Banat. ENGIE furnizează gaze pentru 1,6 milioane de clienţi din 19 judeţe din sudul ţării şi Bucureşti. Împreună, cei doi furnizori acoperă peste 90% din piaţa consumatorilor casnici din România.
Ieftinirea gazului de la 1 iulie se datorează ajustării costului de transport gaze şi modificării, faţă de anul trecut, a structurii de coş. „Am tăiat preţul transportului practicat de Transgaz cu 20%, de la 13 lei/MWH la 9 lei pe MWh. De asemenea, faţă de anul trecut, în sezonul rece 2016 -2017, coşul de gaze este format din 100% gaz local, perimetre de producţie şi înmagazinare (anul trecut, coşul de gaze prevedea un procent de 3% importuri – n.r.) „, spune preşedintele ANRE, Niculae Havrileţ.

Populaţia plăteşte gazele la preţ de coş, o medie ponderată între marfa de producţie locală şi cea de import. Proporţia coşului este stabilită de ANRE. În ultimul an, 1 iulie 2015 – 1 iulie 2016, preţul final reglementat al gazului a scăzut cu circa 8%, datorită scăderii TVA şi ajustării tarifelor de distribuţie şi transport. Din martie 2017, dacă situaţia din piaţă va fi similară celei din prezent, piaţa gazului pentru casnici va fi liberalizată, adică marfa gaz va fi achiziţionată la preţ dictat de piaţa concurenţială.