Serviciile de urgenţă au deficit de personal care durează de zece ani. Ministerul Sănătăţii vrea suplimentarea cu 500 de posturi

„Urgenţa medicală la nivel Bucureşti-Ilfov este asigurată de echipaje ale SABIF, UPU – SMURD şi serviciile private de ambulanţă aflate în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate pentru consultaţii la domiciliul şi transport neasistat. Deficitul de personal este la toate categoriile, la toate tipurile de ambulanţe ar fi necesare echipaje în plus”, a spus Alis Grasu.

Managerul SABIF a explicat că, de peste 10 ani, deficitul de personal este de aproape 50 la sută.

„Deficitul de personal este real şi nu a apărut peste noapte, vine de peste zece ani. Vine din anii în care putea fi angajat un om dacă plecau şapte din instituţie. S-au creat posturi vacante la Bucureşti, în 2013 erau 688 de posturi vacante şi nu aveam voie să le scoatem la concurs. Până în 2013, am fost finanţaţi de Casa de Asigurări de Sănătate, finanţaţi din venituri proprii exclusiv. În 2013, am fost trecuţi ca sursă de finanţare, la Ministerul Sănătăţii şi prin această trecere s-au tăiat din statul de funcţii cele 688 de posturi vacante (la nivel naţional e vorba de 3.000 de posturi), ceea ce a permanentizat deficitul de personal de aproape 50 la sută”, a adăugat Alis Grasu .

Ea a precizat că, în  2014, Ministerul Sănătăţii a încercat modificarea HG 144/2010, prin suplimentarea cu 500 de posturi a serviciilor de ambulanţă din România, dar nu a reuşit.

Alte articole

Ambulanţă furată din curtea Spitalului Judeţean de Urgenţă Giurgiu. Hoțul – un bărbat turmentat: „Am vrut să mă plimb”

Marius Manole, luat cu ambulanţa de pe scenă. Momente dramatice pentru celebrul artist

„Totuşi, au fost alocate 60 de postrui din alte uniăţi ale Ministerului Sănătăţi. Tot 2014, se reuşeşte echivalarea gărzilor la asistenţi şi ambulanţieri, ceea ce suplineşte prin gărzi deficitul de personal. Acum, ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu a lansat în dezbatere publică un proiect privind suplimentarea cu 500 de posturi pentru serviciile de ambulanţă din România”, a mai spus managerul SABIF.

Potrivit medicului, la SABIF, media de vârstă a personalului este, în cazul medicilor, de 46 de ani, al asistenţilor medicali de 42 de ani, la operatoare de 46 de ani, iar la ambulanţieri de 48 de ani. 

Legat de maşini, acestea au peste vârsta legală de utilizare, dar sunt funcţionale, deşi întreţinerea lor este costisitoare, a mai spus Grasu.

„Parcul auto SABIF are 184 de ambulanţe, 135 au norma de serviciu îndeplinită (norma de casare) 74 la sută din totalul parcului, conform HG din 2004. A nu se înţelege că aceste ambulanţe sunt defecte. Toate ambulanţele sunt în stare de funcţionare, toate corespund normelor standardelor în vigoare, la fel şi aparatura de pe ele. Avem 22 de ambulanţe de tip C, 14 din ele cu peste nouă ani vechime, 86 de ambulanţe de tip B1, B2 , 54 din ele cu peste şapte ani vechime. Avem şi 45 de ambulanţe A1 şi A2, dintre care 36 au peste opt ani vechime. 31 de ambulanţe de transport au vechime de peste nouă ani. Dintr-o iniţiativă a Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă (DSU) s-a făcut o rocadă, iar maşinile de transport din Bucureşti cu rulaj mai mare au fost înlocuite cu maşini din anumite judeţe unde nu era aşa mare solicitare, iar maşinile erau aproape noi”, a precizat managerul Alis Grasu. 

Potrivit acesteia, în următorii patru ani, SABIF ar putea primi minimum 130 de ambulanţe noi.

„Este o licitaţie pentru achiziţia unor maşini noi organizată la Ministerul Afacerilor Interne (MAI) prin DSU. Sperăm ca, pe parcursul a patru ani, să primim ambulanţe cu care să înlocuim maşinile cu norma de serviciu îndeplinită. Ne-am făcut un calcul să primim minimum 130 de ambulanţe. LA SABIF încă mai avem 13 ambulanţe funcţionale mai vechi de 13 ani. Pentru serviciile de ambulanţă nu au mai fost achiziţionate maşini de transport de opt ani, dar acum în licitaţie sunt trecute şi maşinile de transport A1 şi A2”, a mai spus managerul.

„Toate ambulanţele au un echipament funcţional şi corespunzător gradului de încadrare, toate ambulanţele achiziţionate după 2007 au dotări la standarde europene”, a mai spus Grasu.

Ea a precizat că ambulanţele de tip C au în plus ventilatorul pentru respiraţia asistată a pacientului şi targa care poate fi trasă în mijloc şi se poate lucra pe ambele părţi.

„Ambulanţa de tip B are aceeaşi doatare, mai puţin ventilatorul şi targa, care este fixă. Are tot ceea ce este necesar pentru a asigura suport vital avansat pentru a fi făcute manevre salvatoare de viaţă”, a explicat Alis Grasu.

Managerul SABIF a mai spus că ambulanţele de consultaţii la domiciliu sunt prevăzute cu truse de urgenţă cu electrocardiograf şi cu defibrilator cu trusă de intubat.

„Astfel încât medicul să poată interveni şi dacă este pus în faţa unui stop cardiorespirator. Dar toţi medicii au făcut cursuri pentru a acorda asistenţă medicală în primă instanţă”, a precizat Grasu.

Ea a mai arătat că maşinile de transport nu au echipament medical, ci doar aspirator de secreţii cu sondă rigidă, o trusă cu guler cervical şi pansamente şi au defibirlator semiautomat.

„Toate maşinile de transport au defibrilator semiautomat, iar ambulanţierii sunt şcoliţi să folosească defibrilatorul semiautomat”, a menţionat Alis Grasu.

Potrivit managerului SABIF, nu există normativ în ceea ce priveşte numărul de ambulanţe,  există un normativ în ceea ce priveşte personalul care trebuie să lucreze pe ambulanţă.

„Pentru regiunea Bucureşti vorbim de un medic la 20.000 de locuitori, iar pentru Ilfov un medic la 10.000 de locuitori, ca şi pentru celelalte judeţe ale ţării”, a spus Grasu.

Ea a explicat şi cum se face selecţia apelurilor.

„Ambulanţa este chemată pentru întreaga paletă de diagnostice prevăzute în index, de la înţepătura de insectă cu sau fără reacţie alergică, până la edem pulmonar, infarct miocardic, accident rutier, căderea de la înălţime, naşterea la domiciliu. Selecţia apelurilor se face în funcţie de ceea ce relatează apelantul coroborat cu răspunsurile la întrebările puse de operatoare. În momentul în care operatoarea introduce duerere toracică, se  deschide o fereastră cu întrebări ajutătoare. Pune respectivele întrebări şi în funcţie de răspuns este introdus într-un cod de urgenţă. Deci durerea toracică poate fi de cod verde, contractura musculară,  junghi intercostal sau traumatism mai vechi până la infarctul miocardic cod roşu. În funcţie de ceea ce spune solicitatorul la telefon şi răspunde la întrebări”, a mai spus medicul Grasu.

Sunt trei grade de urgenţă, cod roşu cu risc imediat, cod galben, nu pune viaţa în pericol, dar se poate agrava şi urgenţa de cod verde, consultaţia la domiciliu.

„Conform legii sănătăţii, la urgenţa majoră trebuie să ajungem în 15 minute, în Bucureşti în 80 la sută din cazuri, în Ilfov în 20 de minute, în 80 la sută din cazuri. Nu există timp normat pentru transporturi medicale şi consultaţii la domiciliul pacienţilor. Din păcate, mulţi pacienţi ar vrea să vină ambulanţa C la orice caz în 15 minute sau amplifică simptomatologia ca să vină o ambulanţă de tip C şi de multe ori scapă din vedere suferinţa alarmantă, spunând altceva”, a mai spus managerul SABIF.  

Şi la UPU-SMURD este deficit de personal

Bogdan Opriţa, coordonatorul SMURD Bucureşti, a spus că şi la nivelul acestui serviciu se înregistrează deficit de personal şi de maşini.

„În Bucureşti sunt 3.000 de pompieri dintre care 1.800 au făcut curs de paramedic. În Spitalul de Urgenţă Floreasca, tot personalul din Unitatea de Primiri Urgenţe, prin rotaţie, lucrează pe maşini de intervenţie sau pe elicopter. Sunt cam 180 de persoane şi mai vin de la celelalte spitale de urgenţă, cam 80, un număr insuficient. La fel şi maşinile de Terapie intensivă. Ar fi necesare opt maşini de Terapie Intensivă în Bucureşti. La 10-15 maşini cu asistent ar trebui să fie o maşina cu medic. Sunt 28 de ambulanţe cu paramedic în Bucureşti şi Ilfov plus cele patru de terapie intensivă”, a explicat medicul Bogdan Opriţa, coordonatorul SMURD Bucureşti.