Mama lui Andrei Gheorghe, probleme în spital: Existenţa unui pensionar roman e un iad. Am scris de furie, de silă şi de pohui

Mama fostului realizator Andrei Gheorghe a fost internată în stare gravă într-un spital din Constanţa. Spaima prin care trece femeia o întâlnești la aproape toți pensionarii.

„Mama mea e în spital, în Constanța. E bătrână, bolnavă și plânge. S-a internat pentru un control de rutină. I s-a instalat o branulă care a provocat o infecție violentă. Mâna i s-a umflat ca un butuc, o doare, i s-a comunicat că va trebui operată, nu doarme, suferă și vrea să moară. Nu mai vede bine și îmi spune că operația costă 6.000. Nu are banii ăștia, a muncit o viață, dar nu îi are. Casa a pierdut-o, prietenii i-au murit, copilul e în alt oraș, e singură și speriată. Ce să fac? Cum să o ajut?? Cum să asist indiferent la atâta nedreptate? Cum să mă duc mâine să plătesc taxele? Să-i trimit bani? Asta și fac, lunar, de când a ieșit la pensie. Cu ce a greșit? A crescut copii, a ajutat adulți, a respectat legea, nu a furat, a trăit iubirea, iar acum se sfârșește umilită, o epavă, un nimic. Un rest de carne măcinat de dinții societății din care a făcut parte, dar pentru care astăzi nu mai are decât balast. Dulce, senină, bătrânețe”, a scris Andrei Gheorghe, pe contul lui personal de Facebook.

Câteva ore mai târziu, omul de radio a revenit cu un alt mesaj prin care răspundea comentariilor iscate în urma anunţului.

„Am postat ieri o poveste care a născut comentarii, asa ca ma văd nevoit sa revin cu precizări.
1. Am 55 de ani, nu sint un copil si viețuiesc in România de cind ma stiu. Ca orice roman normal, am grija de părinții mei. 89 pentru generația lor a fost o furtuna pentru care nu s’au pregătit. Pensiile, casele, bătrânețea intr’un fel erau Pre-văzute si in alt fel s’au petrecut. „A pierdut casa” înseamnă, la fel ca si pentru altii, un proces încâlcit in care cîștigătorii au fost avocații si intermediarii. Apartamentul tău in care ai trăit o viața, nu e al tău iar statul iti oferă o suma insuficienta care se topește intre degetele o data cu vremurile. Bani la saltea nu ai, partenerul nu mai este si rudele, care au murit, care de’abia se descurca. Noroc de copil care trimite lunar cit poate si el. Cam asta e. Nici bine, nici rău. Asa e si nimic nu va mai fi ca înainte.
2. Pacient diabetic, cardiac, cu nenumărate complicații. Cum a supraviețuit, ce hotărâre a adus’o pina aici? Poate doar dorința de viața si frica de moarte. Telefoane, doctori, mașini, spitale, coridoare, cozi, infirmiere, asistente si toate bolgiile la un loc populeaza existența unui pensionar roman. E un iad. Si nu sint in situația unor prieteni care se înfrunta cu dementa. Dar asta e, csf? Naicsf, nu?
3. Infecția a fost Nosocomială.
4. Banii s’au cerut pentru o operație la ochi. Suma a fost intre. 4 si 6 mii de lei, „vedem noi, ne înțelegem.”
5. Cazul este la trecut, ceea ce am scris s’a „rezolvat” ; frumos cuvint; la vremea sa.
6. Am scris la prezent, de furie, de sila si de pohui, vorba moldovenilor.
7. Am trăit 27 de ani in comunism si restul in ce ne înconjoară. Nu ma pling, am făcut cam ce am vrut dar ce am crezut in 89 azi nu mai ma încălzește. Nu mi’a plăcut ce eram dar nici ce’am devenit nu Imi place. Sărăcie, minciuna, hoție si nesimțire. Conduși de ticalosi, călărind idoli falși ne luptam cu ereticii si nu ne vedem fameii noștri. Sanatate-zero, educatie- nix, sosele- nema, viziune- ioc, misiune- așijderea, catedrale- naționalism- xenofobie, la mai mare. Iar tinerii, tinerii Preaiubiți, de Preaiubire pleacă si fug, caci a fi azi roman, înseamnă sa fii transfug.
8. Cazul prezentat este unic si singular. Si ca sa citez dintr’o intervenție otarita: „țara are dreptul sa decidă cui ii acorda demnitate” si ma întreb: ce’o fi făcut doamna Gheorghe de are țara dreptul sa’i refuze demnitatea? E, o fi făcut ea ceva, o fi scuipat, vorbit urit, nu?”, a scris Andrei Gheorghe pe pagina de Facebook.

Alte articole

Clipele grele prin care a trecut Oana Lis după ce a fost diagnosticată cu cancer de piele: „Știam că viața e destul de scurtă”

O boală grea i-a furat unui băiețel de 6 anișori zâmbetul și libertatea de a se juca. Antonio are mare nevoie de ajutor