Sherlock Holmes, varianta italiană: Poliţistul excentric care a devenit „Părintele Interpolului italian” GALERIE FOTO

Giuseppe Dosi s-a născut în 1891. A renunţat destul de repede la iluziile de a deveni un mare artist pe scene ale lumii. Şi-a schimbat fără ezitare meseria şi s-a concentrat pe cariera de detectiv, în care a reuşit să strecoare elemente artistice-cheie, inclusiv arta deghizării, prin care a reuşit să îi prindă până şi pe cei mai abili infractori.

De  fiecare dată când avea un caz nou, se deghiza perfect într-o altă persoană, „intra într-un nou rol”, păcălindu-i până şi pe cei mai mari bandiţi. Bancher, medic german, ofiţer de armată ceh care schiopăta au fost unele dintre „încarnările” artistice de care s-a folosit pentru a rezolva cazuri dintre cele mai grele. din lunga şi interesanta lui carieră. Nu s-a ferit să se deghizeze chiar şi în femeie, părând autentic, dacă această deghizare îl ajuta cel mai bine să îl descopere pe infractor.

Noua biografie a lui Dosi

Un şef de poliţie i-a făcut lui Dosi o nouă biografie care a stârnit mult interes şi după care a fost realizat  şi un documentar despre viaţa excentricului detectiv.

Alte articole

Alexandru Ionașc, „Polițistul anului 2017”, declarat incompatibil pentru că avea o formație rock. Postarea virală în care Lupu Rednic este făcut praf

Cine este polițistul de 24 de ani, care s-a împușcat în cap, în Giurgiu. Marius avea probleme în dragoste și multe datorii: „De patru luni, nu a mai plătit chiria şi urma să fie executat”

Dosi avea un tip de carte poştală imprimată, pentru colegii săi şi pentru prieteni, în care detectivul apare deghizat în nu mai puţin de 17 personaje, toate cu identităţi distincte, pe care le-a folosit în tot atâtea cazuri pe care le rezolvase”, dezvăluie Alessia Glielmi, arhivar la Historical Museum of the Liberation. Ea mai spune că detectivul îşi fabricase şi patru documente de identitate, împreună cu alte actele necesare şi dovezi care le susţineau autenticitatea.

Imediat ce Dosi a intrat în poliţie, şefii lui i-şau remarcat admirabilul talent al imitaţiei, fiind în stare să încarneze orice tip de personalitate. Astfel, bazându-se pe aceste capacităţi deosebile ale detectivului. şefii săi i-au încredinţa cele mai complicate misiuni, atât în Italia, cât şi în străinătate. De pildă, într-una dintre misiuni, el s-a infiltrat într-un grup de anarhişti italieni din Elveţia care puneau la cale să-l asasineze pe regele de atunci, Vittorio Emanuele al III-lea.

Într-un alt caz, din 1922, când poetul şi politicianul Gabriele D’Annunzio a căzut de la balcon în circumstanţe misterioase, Dosi a fost trimis să investigheze ciudatul caz.

Pentru a-l rezolva, el s-a deghizat atât de bine, încât semăna perfect cu Karel Kradokwill, un ceh exilat care vorbea Italiana cu accent german şi care îşi târa cu ostentaţie un „picior semiparalizat din cauza unei răni” cu care s-ar fi ales din război. Astfel, el a adescoperit că aşa-zisa „cădere de la balcon” a regelui a fost provocată, în realitate, de amanta lui, şi nu de un complot politic. Aceea a fost una dintre cele mai bune deghizări ale lui Dosi.

Abilul detectiv a făcut şi copii după corespondenţa privată al cărei conţinut consta în scrisori pătimaşe pe care i le trimitea amantei sale şi care au fost identificate recent ca fiind documente istorice care dezvăluie amănunte despre viaţa lui D’Annunzio.

În 1927, Dosi a intervenit într-un caz faimos care consta într-o serie de asasinate, avorturi şi violuri cărora le-au căzut victime fete tinere din Roma. În graba de a găsi un vinovat, autorităţile din acea vreme au dat vina pe un fotograf, Gino Girolimoni şi au publicat în presă detalii incriminatoare care au făcut din presupusul vinovat „Monstrul din Roma”.

Dar Dosi nu a fost convins de acele acuzaţii şi a început investigaţiile pe cont propriu. Dosi a reușit să redeschidă ancheta, descoperind adevăratul criminal. Acesta era un cleric britanic care, după ce a fost acuzat, a reuşit să fugă din ţără înainte de a fi arestat. 

Când Italia a devenit fascistă, în vremea dictatorului Benito Mussolini, Dosi s-a hotărât, la sfârşitul anilor 1930, să nu mai activeze în poliţie şi a scris un memoir în care a dezvăluit o serie de detalii despre investigaţiile sale, dar şi despre criticile înţepătoare pe care le făcea şefilor săi. Aceştia a atras mânia superiorilor lui, care l-au suspendat din poliţie. El a fost închis la Roma , în 1939, iar apoi, la un azil pentru bolnavii mintal. A stat acolo 17 luni şi a fost eliberat în ianuarie,1941.

Părintele Interpolului italian

Dup ce a lucrat 3 ani la un birou, s-a reîntors la vechea lui meserie, dar pe cont propriu. În iunie 1944, când forţele aliate intrau în capitala Italiei, mulţimea furioasă a atacat o fostă închisoare germană, eliberând deţinuţii şi apoi incendiind lagărul.  Cu ajutorul unui tânăr soldat german, Dosi a intrat în clădirea în flăcări și a recuperat un stoc imens de documente care s-au dovedit ca fiind vitale pentru urmăririle penale ulterioare ale italienilor care colaboraseră cu naziștii.

Dosi predat documentele comandanților aliați și s-a angajat ca investigator special. A lucrat timp de 2 ani. În 1946, el a revenit la rândurile poliției italiene, fiind avansat la gradul de comisar înainte de retragerea sa, zece ani mai târziu.

Dosi, căruia i s-au recunoscut meritele de-a lungul carierei sale, a devenit „părintele Interpolului italian”. El a murit la vârsta de 89 de ani, în 1981.