Europa, arhipelagul dezamăgiților – analiză de Radu Popa

”Vom acționa împreună, cu ritmuri și intensități diferite acolo unde va fi necesar, dar mergând în aceeași direcție, așa cum am făcut în trecut, în conformitate cu tratatele” spune documentul.

Proclamația este rotundă și scrisă în limba de lemn a birocraților bruxelezi. Documentul ne anunță o geografie a divizărilor, în care toți membri sunt asigurați că vor merge împreună-cum ar putea merge mebrii unei Uniuni?!– în aceiași direcție-ar putea fi și altă direcție, în afară de pro-vest?!-și în conformitate cu tratatele de parcă exista vreun risc ca o țară să acționeze în interiorul UE, dar în afara tratatelor?!

În realitate, din acest menu a la carte fiecare națiune își ia energia pentru consumul intern neglijînd în mod nesănătos, organismul, în ansamblul său.

O pleiadă de analiști politici mult mai fini cunoscători ai situației decât mine au arătat cum acest nou traiect european este manufacturat în Germania care, pe bună dreptate spun ei, are acest drept să rescrie destinul Uniunii pe care o susține economic.

Să fie oare, așa? Să fie interesul unui centru de putere ca forța ansamblului să se diminueze?

Să fie oare, util și sănătos, ca Germania să domine un spațiu de 16.000 de miliarde de euro sau un hard-core de contractat demografic și economic cu care, eventual, să facă o Uniunea mai mică? Putem fi de acord că toate experimentele sunt bune, cu excepția celor care ne omoară. Ca să fac o paralelă, cred că Trump este puternic și pentru că negociază cu forța celor 50 de state în spate și nu știu dacă o SUA mai mică ar fi la fel de proeminentă în economia mondială.

Citiţi întreaga analiză AICI.