Îţi amorţesc mâinile, îţi ţiuie urechile sau vezi în faţa ochilor „musculiţe”? Vezi de ce boală poţi să suferi

„Durerea cervicală este o suferinţă întâlnită şi la persoane tinere, dar, mai ales la cele trecute de 40 de ani. Din păcate, de cele mai multe ori, cei care se confruntă cu această durere sunt tentaţi să-şi pună singuri diagnosticul: spondiloză cervicală, cu toate că aceasta nu este singura cauză care determină suferinţă la acest nivel. Starea de încordare permanentă, stresul, anxietatea, depresia, poziţiile monotone, expunerea la aer condiţionat sunt câteva din cauzele care induc o tensiune musculară crescută la nivelul cefei şi umerilor, determinând aşa-numitul sindrom miofascial sau reumatism articular, al părţilor moi. Acesta este incriminat cel mai frecvent ca unic motiv de durere în cazul persoanelor tinere sau ca sindrom de acompaniament, în cazul celor trecute de 40-50 de ani, la care motivul principal este spondiloza cervicală”, a precizat dr. Iulia Belc, director medical al clinicii de vertebrologie Bio Ortoclinic.

Citeşte şi: A mers la medic pentru un control după ce a simţit ceva în URECHE. E şocant ce i-a scos de acolo VIDEO

Potrivit specialistului, majoritatea oamenilor sunt tentaţi să creadă că spondiloza este afecţiunea specifică a coloanei cervicale, deşi acest proces degenerativ cronic, care afectează corpurile vertebrale, articulaţiile şi discurile intervertebrale, rădăcinile nervoase sau măduva spinării, se poate localiza atât la nivel cervical, cât şi dorsal sau lombar.

„Spondiloza cervicală este o afecţiune comună, care evoluează odată cu înaintarea în vârstă, dezvoltând procese degenerative, de uzură cu localizare multiplă. Imaginile radiologice evidenţiază modificări degenerative spondilozice (în principal osteofite numite popular «ciocuri») la 90 la sută dintre bărbaţii trecuţi de 50 de ani şi la 90 la sută din femeile trecute de 60 de ani. Evoluţia bolii poate fi mută, silenţioasă sau zgomotoasă; pot să apară pusee de blocaj, redoare, cu limitarea mobilităţii cervicale, cu dureri de cap, sau de ceafă, care iradiază spre umeri sau membrul superior, însoţite de furnicături, amorţeli sau, mai grav, scăderea forţei musculare. În cazul proceselor grave, care determină compresie medulară, se poate instala deficit motor şi la nivelul membrelor inferioare şi afectarea sfincterelor (anal şi vezical)”, subliniază Iulia Belc, potrivit news.ro.

Alte articole

Fiicele Andreei Bălan, mesaj emoționant pentru Victor Cornea în ziua nunții: „Mulțumim că ai grijă de mama noastră”

E oficial! Când se plătesc pensiile luna aceasta. Seniorii se pot pregăti să meargă la bancomat

Alte fenomene care pot apărea din cauza problemelor coloanei cervicale sunt: ameţelile favorizate de mişcările bruşte sau de hiperextensia cefei, sesizarea „musculiţelor” în faţa ochilor (fosfene), sau a zgomotelor în urechi (acufene).

Afecţiunea apare la ambele sexe, de obicei mai devreme la bărbaţi decât la femei. Debutul clinic poate fi şi la 30 de ani, dar cel mai frecvent, este între 40 şi 60 de ani. În cazul tinerilor, boala se dezvoltă de obicei posttraumatic sau în urma supunerii îndelungate la microtraumatisme insesizabile (un exemplu elocvent îl reprezintă piloţii, însoţitorii de bord), sau la cei care poartă greutăţi pe cap, a adăugat medicul Iulia Belc.

Conform directorului medical, tratamentul este medicamentos (antiinflamatoare, antialgice, decontracturante, trofice de cartilaj) şi fizical-kinetic.

„Imobilizările cervicale în scopul reducerii compresiei radiculare se realizează cu ajutorul ortezelor sau colarelor cervicale. Cele mai folosite sunt colarele din buret, cu o scobitură pe faţa anterioară şi mai înalte posterior, pentru a împiedica o hiperextensie cervicală. Acestea se utilizează numai pe perioada zilei, în special la cei care menţin poziţii monotone (privit îndelungat la monitor PC, TV, călătorii cu trenul, maşina sau avionul)”, a mai spus specialistul în medicină fizică şi de reabilitare.

Şi kinetoterapia este extrem de importantă, având rolul de a menţine tonusul şi echilibrul muscular cervical şi al centurii scapulo-humerale, supleţea articulară şi musculară şi de a creşte rezistenţa la efort şi capacitatea respiratorie.

„Procedurile de fizioterapie (electroterapie, diatermie, magnetoterapie) pot ameliora durerile şi contracturile musculare. Elongaţiile vertebrale, corect aplicate şi adaptate fiecărui pacient, pot îmbunătăţi vascularizaţia şi pot diminua fenomenele compresive asupra rădăcinilor nervoase. Terapia manuală – masajul, mobilizările şi manipulările vertebrale – este benefică numai dacă este realizată de către specialişti cu experienţă, ţinând cont de indicaţiile şi mai ales de contraindicaţiile ei (modificări degenerative severe, fracturi-tasări şi dislocaţii vertebrale, osteoporoză, instabilitate ligamentară, infecţii, tumori vertebrale şi extravertebrale, insuficienţă circulatorie vertebro-bazilară), a mai spus directorul medical.

Sunt şi anumite mişcări care trebuie evitate. Astfel, pentru prevenirea complicaţiilor, este bine să evităm mişcările cervicale bruşte, hiperextensia cervicală prelungită şi exerciţiile cu impact important asupra coloanei vertebrale, cum sunt săriturile şi alergările.

„Mai mult, se recomandă efectuarea zilnică a unui set de exerciţii menite să menţină mobilitatea cervicală ori tonusul muscular, precum şi evitarea poziţiilor monotone. Dacă dimineaţa există o redoare importantă se poate face un duş cald, care poate ameliora durerea. Trebuie reţinut însă, că spondiloza este un proces cronic, lent evolutiv, pe care nu-l putem stopa, dar căruia îi putem ameliora manifestările şi îi putem preveni complicaţiile”, a mai spus Iulia Belc.