Un coif roman din secolul al II-lea, expus în premieră la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia

”Este o piesă romană deosebită, prezentată în premieră”, a afirmat, la vernisajul mini-expoziției, directorul general al MNU, Gabriel Rustoiu.

În context, Mariana Egri, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, a susținut că este una din cele mai importante piese de echipament militar descoperite în ultimii 50 de ani pe teritoriul fostei Dacii.

Coiful a fost descoperit în punctul Pochia, de pe teritoriul satului Vinerea, împreună cu o serie de alte piese de armament și echipament militar de origine romană. Întregul grup de artefacte a intrat în colecțiile MNU, acestea fiind inițial supuse unui îndelungat și complex proces de restaurare.

„Piesa este aproape completă. Lipsește doar obrăzarul drept, precum și o mare parte din ornamentele din alamă. Coiful a fost confecționat din tablă de fier, fiecare piesă componentă fiind realizată separat, prin decupare și apoi prin forjare la cald. Ornamentele din tablă de alamă au fost fixate cu ajutorul unor nituri sau prin ștanțare direct pe tablă”, a spus Mariana Egri, potrivit Agerpres.

Alte articole

Iepurașul vine de Paște cu dulciuri la copiii din centrele din Alba Iulia. Primăria a cumpărat sute de pachete în valoare de 17.000 de lei

Se aprobă noul cost de întreținere pentru bătrânii care stau la cămin. Câți bani se vor cheltui în 2025

Coiful constă dintr-o calotă semisferică, cu decupaje laterale pentru urechi, care a fost întărită cu două bare din fier aplatizate, încrucișate și fixate la capete cu ajutorul unor nituri. O apărătoare frontală de forma unei benzi semilunare a fost fixată cu nituri perpendicular pe partea din față a calotei, scopul său fiind de a apăra purtătorul de loviturile transversale la față, a explicat Mariana Egri.

Deasupra apărătoarei, calota a fost decorată cu o pereche de ochi alungiți, foarte stilizați, o moștenire de tradiție celtică. În partea din spate a calotei se află apărătoarea de ceafă de formă relativ semilunară, decorată cu o linie vălurită.

„Este unul din elementele care permite cercetătorilor să dateze acest tip de coifuri, această variantă evoluează în cursul unui secol în ceea ce privește elementele de protecție”, a menționat Egri.

La coiful în cauză s-a păstrat doar obrăzarul stâng, atașat de marginea calotei cu ajutorul unei balamale. Obrăzarul are doi lobi laterali asimetrici și o bordură marcată printr-o nervură.

„Pe fiecare obrăzar au fost trei butoni, pe cel stâng s-a păstrat doar unul. La origine au fost decorați cu pastă de sticlă de culoare roșie. Sunt foarte puține coifuri descoperite cu acest ornamente emailate în întreaga Europă. Există doar trei sau patru exemplare cu decorul de email roșu intact”, a precizat Mariana Egri.

Niturile, orificiile și resturile de tablă din alamă indică locația inițială a unor elemente funcționale sau decorative care s-au pierdut — benzile de protecție a urechilor, bordurile decorative ale obrăzarelor și calotei, rozetele și butonii decorativi de pe obrăzare și lateralele calotei.

Coiful prezintă o perforație, în apropierea încrucișării barelor de întărire. Mariana Egri nu crede că această perforație a fost produsă de un falx, sabia curbă a dacilor, ci mai degrabă de o unealtă romană.

Din punct de vedere tipologic, coiful aparține tipului Weisenau, varianta Hebron. Primele variante de coifuri Weisenau au apărut la sfârșitul perioadei romane republicane, ca un hibrid tehnologic și funcțional care a combinat diferite elemente ale coifurilor de tip Agen, Port și Novo mesto din Peninsula Italică și, respectiv, lumea celtică, potrivit istoricului clujean.

Varianta de la Vinerea a intrat în uzul armatei romane în perioada flaviană și a continuat să fie folosit, cu mici modificări, până în prima jumătate a secolului II p.Chr.

O modificare importantă, care apare și la acest coif, este întărirea calotei cu două bare din fier încrucișate. Această modificare se pare că a apărut în urma conflictelor militare dintre daci și romani de la sfârșitul secolului I — începutul secolului II p.Chr., ca o modalitate suplimentară de apărare împotriva sabiei curbe a dacilor, a menționat Mariana Egri.

„Cum au ajuns aceste piese la Vinerea? Dată fiind datarea pusă pentru acest coif, este clar că ele pot fi legate de activitatea militară romană în Dacia din timpul sau imediat după războaiele dacice. Numărul pieselor descoperite la Vinerea nu este extraordinar de mare, deci nu putem să spunem că acestea sunt rezultatul unei bătălii de amploare. Numărul pieselor ridică mai degrabă o ambuscadă. Foarte probabil că a fost vorba de un grup mai mare sau mai mic de soldați, care au picat rău, au ajuns unde nu trebuie”, a spus Mariana Egri.

Ea a conchis că se poate presupune că acest coif este parte a unui echipament de legionar.

„Exponatul lunii aprilie” este un eveniment organizat de Consiliul Județean, Universitatea Babeș-Boyai Cluj Napoca, Direcția Județeană pentru Cultură și MNU Alba Iulia.