Tăriceanu, discurs la 100 de ani de la mutarea Parlamentului la Iaşi: Parlamentul este inima şi mintea naţiunii

Şedinţa comună de miercuri marchează împlinirea a 100 de ani de la prima şedinţă a Parlamentului ţinută la Iaşi, pe vreme când oraşul devenise capitala ţării, după ce armata germană a ocupat Bucureştii în decembrie 1916.

Tăriceanu a adresat un mesaj în care a subliniat că evenimentele din timpul Primul Război Mondial denotă importanţa Parlamentului într-un stat. „Privind acum înapoi cu un veac, înţelegem mai bine că Parlamentul nu este o instituţie printre altele, o putere alături de ele. Parlamentul este sinteza naţiunii pe care o reprezintă. Este garantul supravieţuirii naţiunii (…) Naţiunea există atât timp cât Parlamentul ei lucrează”, a afirmat Tăriceanu.

Preşedintele Senatului a arătat că Parlamentul din 1917 a transmis un mesaj care este actual şi astăzi: „O naţiune îşi poate pierde teritoriul, populaţia, Capitala şi armata, dar rămâne vie şi trează atâta timp cât continuă să fie întrupată de Parlament”.

Tăriceanu a mai spus că Parlamentul a fost atunci centrul rezistenţei morale şi legale, „fermentul care a redat românilor încrederea în viitor” şi a pregătit reconstrucţia ţării, iar actuala generaţie trebuie să înţeleagă că Legislativul are un rol „esenţial şi unic”  în arhitectura constituţională a naţiunii.

Alte articole

Călin Popescu Tăriceanu a făcut accident din cauza vremii. Trei mașini au fost avariate

Călin Popescu Tăriceanu, achitat în dosarul de luare de mită. Ce argumente a invocat Înalta Curte

„Toate celelalte instituţii şi puteri ale statului pot fi copleşite, ori pot dispărea, dar atâta timp cât Parlamentul deliberează şi legiferează naţiunea rămâne întreagă şi neînvinsă”, a mai spus el, adăugând că evenimentele din 1917 arată că „Parlamentul este inima şi mintea naţiunii”.

Discursul integral al preşedintelui Senatului:

Altețele Voastre Regale,
Domnilor Președinți,
Doamnelor și domnilor miniștri,
Stimați membri ai Senatului și Camerei Deputaților,
Stimați reprezentanți ai Corpului Diplomatic,
Înalte fețe bisericești,
Stimați invitați,

Această şedință solemnă are pentru noi, membrii Parlamentului, dar şi pentru toţi cetăţenii, o însemnătate cu totul aparte. Comemorăm un moment de cumpănă al istoriei româneşti, probabil cel mai dificil din secolului al XX-lea. Naţiunea îşi pierduse mai mult de jumătate din teritoriu şi din populaţie. Capitala ţării era în mâinile inamicului. În sudul Moldovei, armata organiza o defensivă eroică. Banca Naţională trimisese în străinătate valorile cele mai importante, fără a bănui că o parte din ele vor rămâne înstrăinate poate pentru totdeauna. Parlamentul, regele, guvernul şi toate instituţiile indispensabile funcţionării statului se refugiaseră la Iaşi. Nu toată naţiunea era însă în refugiu. O parte din elite fie colaborau deja cu ocupantul, fie susţineau că singura soluţie de supravieţuire era căderea la pace cu acesta şi reorientarea politicii externe. Parlamentul, regele şi guvernul condus de Ionel Brătianu au ales însă rezistenţa şi fidelitatea faţă de aliaţi.

Oricât de amară ar fi rememorarea acestor momente deopotrivă dificile şi eroice, acestea pot constitui pentru noi şi un motiv de celebrare. Marcăm astăzi împlinirea a o sută de ani de la prima şedință a Parlamentului ţinută la Iași, pe vremea când venerabila urbe devenise capitală a României. Avem motive să celebrăm, pentru că evenimentul de acum un veac ne transmite o lecţie majoră şi poate constitui pentru noi toţi un izvor de inspiraţie. La 9/22 decembrie 1916, la ora 12, în sala Teatrului Național din Iași, au fost deschise oficial lucrările sesiunii parlamentare ordinare în prezenţa regelui Ferdinand și a membrilor guvernului în frunte cu Ion I.C Brătianu. Corpurile legiuitoare au transmis atunci un puternic mesaj de unitate și de rezistenţă.

Mesajul este simplu şi încă actual. O naţiune îşi poate pierde teritoriul, populaţia, capitala şi armata, dar rămâne vie şi trează atât timp cât continuă să fie întrupată de Parlament. Parlamentul României a fost atunci centrul rezistenţei morale și legale, fermentul care a redat românilor încrederea în viitor şi în destinul naţiunii, instituţia care, în cel mai disperat moment al istoriei româneşti, pregătea deja reconstrucția țării și unirea tuturor românilor. În cursul anului 1917, guvernul Brătianu a anunţat în Parlament introducerea votului universal şi reforma agrară imediat după încetarea războiului. A întărit în acest fel rolul integrator pe care Parlamentul l-a avut întotdeauna în consolidarea prestigiului țării, în afirmarea drepturilor naționale, în promovarea solidarității sociale şi a idealurilor poporului român.

Sunt bucuros şi onorat că putem marca împreună acest moment istoric de mare însemnătate, ce reprezintă totodată și o oportunitate extraordinară de a înțelege mai bine şi mai precis istoria noastră parlamentară, precum și de a face cât mai vizibil în spațiul public locul esențial şi unic pe care îl are Parlamentul în arhitectura constituţională a naţiunii. Toate celelalte instituţii şi puteri ale statului pot fi copleşite ori pot dispărea, dar atât timp cât Parlamentul dăinuie, atât timp cât deliberează şi legiferează, naţiunea rămâne întreagă şi neînvinsă. Deşi lucra în refugiu la Iaşi, Parlamentul nu era pribeag. Toate energiile naţiunii se regrupaseră în jurul său.  

Sesiunea de la Iași a Parlamentului, care nu şi-a întrerupt activitatea în vremurile tulburi de atunci, trebuie să constituie pentru noi un simbol al rezistenței naționale, o dovadă vie a faptului că Parlamentul este inima şi mintea naţiunii. Și nu în ultimul rând, un exemplu pentru noi, parlamentarii timpului prezent. Privind acum înapoi cu un veac, înţelegem mai bine că Parlamentul nu este o instituţie printre altele, o putere alături de altele. Parlamentul este sinteza naţiunii pe care o reprezintă. Parlamentul este garantul supravieţuirii naţiunii, oricât de vitrege ar fi împrejurările. Iar naţiunea există atâta timp cât Parlamentul ei lucrează.

Evenimentul de acum un secol ne dă întreaga măsură a responsabilităţii noastre, membrii de astăzi ai Parlamentului. Așadar,  vă invit să încercăm, fiecare dintre noi, să fim la înălţimea predecesorilor noştri.

Vă mulțumesc!”