Lucruri pe care aş fi vrut să i le spun mamei

Rândurile de mai jos, gândurile unui om ca şi noi, ne dau ocazia să reflectăm…

„În 2006, mama a fost diagnosticată cu cancer de colon. A murit de Crăciun, în 2008, la vârsta de 55 de ani. Eu aveam 32. Cât timp a fost bolnavă m-am gândit să-i scriu o scrisoare în care să-i spun toate lucrurile pe care nu i le-am spus: cât de mult o iubesc şi de ce. N-am apucat să-i scriu acea scrisoare, dar continui să mă gândesc la toate acele lucruri mici pe care aş fi putut să i le spun”.

• Cum de făceai aluatul de plăcintă aşa elastic? Eu nu reuşesc niciodată. Al meu se fărămitează şi se rupe şi tot timpul merele ies afară. Plăcintele tale erau făimoase, nu se comparau nici cu cele de la faimoasele patiserii. Mă păcăleam spunându-mi că urmându-ţi reţeta o să-mi iasă la fel. N-am reuşit!
• Îmi pare rău că te-am minţit când mi-ai găsit ţigările în buzunarul jachetei, când eram la liceu! Ţi-am spus: „Nu sunt atât de proastă, mamă. Sunt ale lui Claire. Dar eram proastă şi ştiam asta. Îmi lipseşte până şi mişcarea aceea din ochi a ta care m-a făcut să-mi fie ruşine şi să mă las de fumat de-atunci”.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Citeşte continuarea pe Sfatulparintilor.ro.

Alte articole

Cu ce provocări s-a confruntat Theo Rose după ce a devenit mamă: „A fost jihad. Am clacat de foarte multe ori”

Caz șocant în Franța. O mamă s-a aruncat de la etajul 13 al unui bloc, împreună cu trei dintre cei șapte copii ai săi. Minorii aveau trei, patru și șase ani