România, condamnată la CEDO în cazul unui bărbat agresat de poliţişti

Potrivit APADOR-CH, Victor Stanciu, în vârstă de 60 de ani, a fost ridicat de acasă de doi poliţişti de la Secţia 19, dus la poliţie şi agresat deoarece nu a vrut să se legitimeze, iar cazul a ajuns la CEDO în 2013. O vecină l-a reclamat la poliţie pe Victor Stanciu pentru că îşi scosese pe holul blocului nişte lucruri din casă, în timp ce zugrăvea, iar în seara zilei de 11 decembrie 2011 doi poliţişti de la Secţia 19 i-au bătut în uşă bărbatului şi i-au cerut să se legitimeze. Pentru că nu i s-a spus de ce trebuie să se legitimeze, bărbatul nu le-a dat poliţiştilor actele, iar aceştia l-au culcat la pământ şi încătuşat pentru a-l duce la poliţie.

Conform declaraţiilor reclamantului, poliţiştii l-ar fi bătut pe holul secţiei de poliţie cu pumnii, picioarele şi cu bastonul, în aproape toate zonele corpului, timp de zece minute. După ce l-au bătut, poliţiştii l-ar fi lăsat într-o cameră şi au plecat. Victor Stanciu povesteşte că a mers la ofiţerul de serviciu, cu greu, şi i-a cerut voie să meargă la baie. Văzând că făcuse pe el, ofiţerul i-a spus: „Mai bine pleci acasă decât să faci mizerie în secţie”. Victor Stanciu a făcut reclamaţie împotriva poliţiştilor, însă după o anchetă sumară, făcută de poliţişti, şi cu o întârziere de zece luni de la data faptei, procurorul a decis neînceperea urmăririi penale a celor doi. Ancheta s-a bazat pe declaraţiile identice ale poliţiştilor şi pe o mărturie inutilă a unui vecin, care susţine că nu a fost bătut la încătuşare, însă vecinul respectiv nu a fost martor la bătaia din secţie. În declaraţii se spune că Victor Stanciu ar fi cunoscut ca o persoană violentă care consumă alcool, lucruri ce nu au fost probate în niciun fel de poliţie sau parchet, spune APADOR-CH.

Considerând că nimic din comportamentul său nu a justificat violenţa poliţiştilor, Victor Stanciu i-a dat în judecată. Procurorul de şedinţă şi judecătorul nu au negat că poliţiştii au folosit forţa, însă au considerat-o justificată în condiţiile în care el s-a opus încătuşării. În motivarea instanţei se spune că urmele de pe corpul lui Victor Stanciu ar fi cauzate de căderea acestuia în timpul încătuşării şi că „pentru existenţa infracţiunii de tortură faptele trebuie să aibe o anumită intensitate şi durată pentru a putea constitui elementele infracţiunii prevăzute de art. 267 ind.1 Cod penal, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză”.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Victor Stanciu s-a adresat CEDO în 2013 şi a reclamat încălcarea articolului 3 din Convenţie (interzicerea torturii şi a tratamentelor inumane şi degradante) şi a articolului 13 (lipsa unei anchete efective) întrucât în dreptul intern românesc nu există o modalitate juridică eficientă prin care reclamantul să se poată plânge împotriva soluţiei unui procuror. În decizia publicată marţi, CEDO aminteşte că în astfel de situaţii dovedirea faptelor cade în sarcina statului şi că nici ancheta, nici procesul în cazul Stanciu nu au reuşit să facă asta. CEDO spune că ancheta, făcută târziu, nu demonstrează că reclamantul ar fi fost violent în vreun fel, ci doar nerespectuos faţă de poliţişti, nu detaliază ce proceduri concret au folosit poliţiştii ca să-l imobilizeze pe reclamant, nu lămureşte în ce fel s-au produs totuşi urmele de lovituri cu un corp dur, descoperite de medici. CEDO consideră că a fost violat articolul 3 din Convenţie, că tratamentele aplicate lui Victor Stanciu de către poliţişti se încadrează la tortură şi tratamente inumane şi degradante şi că în acest caz statul nu a făcut o anchetă efectivă pentru a descoperi şi pedepsi vinovaţii. Statul român va trebui să-i plătească lui Victor Stanciu despăgubiri în valoare de 9000 de euro, plus cheltuielile de judecată.

Alte articole

Ilie Bolojan, reacție după decizia CEDO privind restanțele salariale ale magistraților: „Actualul Guvern va avea de ales pe cine servește: România sau aristocrația bugetară”

ÎCCJ contestă interpretările deciziei CEDO privind salariile restante ale magistraților: ”Eșalonarea plăților nu înseamnă anularea obligațiilor statului”