Medic oncolog: În România, aproape că nu există familie fără un caz de cancer

Octav Ginghină este medic primar chirurgie generală la Spitalul Clinic „Sf. Ioan” şi şef de lucrări la UMF “Carol Davila” Bucureşti, având o supraspecializare în chirurgia oncologică şi endocrină în cadrul Spitalui Universitar din Anvers, Belgia.

El afirmă că în stadiile incipiente puţine tipuri de cancer dau de veste organismului că s-a instalat, este ca şi inexistent, pentru că nu doare, nu dă niciun simptom, astfel că procentul oamenilor care merg la doctor cu cancer în stadiu incipient este destul de mic. Şi pentru că în România nu există programe naţionale de screening prin care boala să poată fi depistată în timp util, pacienţii cu cancer în fazele 1 şi 2 sunt „printre cei mai norocoşi”, afirmă medicul. 

Există şi tumori în stadiul 4 care pot fi operate, dar sunt şi cazuri în stadiul 4 cu metastaze multiple unde medicii nu mai pot interveni şi unde ar trebui ca doctorii să se concentreze pe soluţii pentru creşterea calităţii vieţii şi mai puţin pe tratamente ineficiente. „Le recomand familiilor şi aparţinătorilor bolnavilor de cancer în faze terminale să fie foarte atenţi la vânzătorii de iluzii şi speranţe false”, spune doctorul.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Prezentăm interviul acordat de medicul Octav Ginghină:

Alte articole

Vedeta din România care a fost diagnosticată cu cancer la sân. Anunțul dureros făcut de aceasta: „O perioadă pe care încă învăț să o înțeleg”

Mihai Albu vorbește despre lupta cu boala. Cum a reacționat creatorul de modă când a aflat că are cancer: „Diagnosticul m-a bulversat complet”

Reporter: Întâlnim astăzi mult mai multe şi mai diverse cazuri de cancer decât acum 40-50 de ani. Cum apar tumorile?

Dr. Octav Ginghină: În urmă cu 40-50 de ani, oamenii de ştiinţă din sfera medicală nici nu-şi imaginau că vom ajunge în secolul XXI fără să fi găsit un tratament definitiv împotriva cancerului. Pe atunci descoperirea unor vaccinuri şi eradicarea multor boli au adus o notă semnificativă de optimism. E adevărat, astăzi ştim multe despre cancer. Avem acces la ultra-tehnologie pentru a urmări live celula în timp ce se divide haotic. Dar încă nu ştim de ce această celulă refuză să moară. Şi din cauza acestei realităţi cancerul este privit ca o boală vicleană şi perfidă. Care-şi face propriile reguli. Şi care se extinde după bunul plac hrănind alte celule, divizându-se pentru ca tumora să crească mai repede şi să invadeză structurile adiacente. Tumorile benigne, de exemplu, pot creşte mari, dar nu invadează alte structuri, nu le încorporează.

Când o tumoră malignă metastazează, înseamnă că ea se află într-un stadiu avansat de creştere şi şi-a început asediul către alte organe. Dar există şi tumori în stadiul 4 care pot fi operate. Eu şi echipa mea facem asta în mod curent, crescând astfel speranţa de viaţă a pacienţilor, oferind-le pacienţilor un plus de speranţă de viaţă pacienţilor. Există însă şi cazuri în stadiul 4 cu metastaze multiple unde nu mai putem interveni şi unde ne concentrăm să oferim soluţii pentru creşterea calităţii vieţii şi mai puţin pe tratamente ineficiente. Le recomand familiilor şi aparţinătorilor bolnavilor de cancer în faze terminale să fie foarte atenţi la vânzătorii de iluzii şi speranţe false.

Reporter: Câţi dintre pacienţii dumneavoastră vin la consult fiind deja în ultimele stadii ale bolii?

Dr. Octav Ginghină: În stadiile incipiente puţine tipuri de cancer dau de veste organismului că s-a instalat. E ca şi inexistent. Nu doare, nu dă niciun simptom. Deci, procentul oamenilor care vin la noi cu cancere în stadii incipiente este destul de mic. Şi pentru că în România nu există programe naţionale de screening prin care putem depista boala în timp util, pacienţii cu cancere în fazele 1 şi 2 sunt printre cei mai norocoşi. Cam aici suntem acum. 

Reporter: Pur şi simplu te prezinţi la un control de rutină şi descoperi că ai cancer.

Dr. Octav Ginghină: Exact. De cele mai multe ori, cam aşa stau lucrurile. Există, însă, oameni conştiincioşi care îşi fac investigaţii amănunţite periodic, dar există şi acel mic procent de norocoşi la care cancerul, într-un stadiu absolut incipient, ne oferă o minimă simptomatologie. Este cazul cancerului de col uterin sau de sân. La polul opus, în cazul cancerului de pancreas, pacienţii nu au nici cel mai mic simptom. Iar unul din motivele pentru care mortalitatea este atât de mare este şi acela că nu are aproape nicio manifestare clinică până în faze foarte avansate. În plus, în aceste cazuri, progresele chimioterapiei nu sunt la fel de puternice ca în alte tipuri de cancer. 

În lupta cu cancerul, chirurgia este arma principală situată în avangardă. Dar, fără participarea nemijlocită a chimio şi radioterapiei bătălia nu e pe deplin câştigată. Trebuie spus totuşi că nu orice pacient este eligibil pentru chimioterapie. Pe de altă parte, refuzând chimioterapia, laşi loc recidivelor să apară. 

Citeşte continuarea interviului AICI