Confesiune cutremurătoare a unui fotbalist. Sume colosale pariate în cantonamentul NAŢIONALEI: „Eram o gaşcă de dependenţi!”

Kieron Dyer, fostul internaţional englez şi-a lansat autobiografia, „Bătrân prea devreme, deştept prea târziu!”. Deşi a strâns 33 de selecţii în naţionala Angliei, Dyer nu şi-a atins niciodată potenţialul şi s-a retras fără să obţină vreun trofeu.

A distrus un aparat de jocuri de noroc după ce a pierdut O AVERE

Dyer vorbeşte în cartea sa despre modul în care jucătorii englezi ajunseseră să parieze sume colosale în timp ce se aflau la lot, pentru meciuri sau turnee finale de Campionat Mondial sau European.

„Sumele pariate de noi cât eram la lot au crescut în mod extrem de la an la an până în punctul în care credeam că e un pericol uriaş să destabilizeze anumiţi jucători şi să ne afecteze rezultatele. Oamenii cred că totul a început în perioada lui Kevin Keegan, dar din experienţa mea lucrurile erau liniştite atunci […] Dar nivelul atins la Euro 2004 şi la meciuri din preliminariile Euro 2008 erau ridicole, uriaşe. Pariam sume mari, pe care nu le-am fi putut juca în public. Jucam în camerele noastre, în spatele uşilor închise.

Alte articole

Mărturiile cutremurătoare ale unui dependent de păcănele: „Joc de la 15 ani, nu mi s-a cerut niciodată buletinul”

Un celebru preot îi trimite pe cei care se confruntă cu diferite dependenţe la doctor, nu la biserică: „Oricât de corect ar cânta părintele rugăciunile, asta nu-ți pune centură de siguranță peste viață”

Eram ca băutorii clandestini, încercând să ne facem praf. Doar că drogul nostru era pariatul şi mulţi dintre noi eram dependenţi. Patru sau cinci dintre noi jucam, dar sumele sunt atât de mari încât nu vreau să dau nume. Singura restricţie impusă de noi era să nu mai jucăm cu 72 de ore înainte de un meci. A fost o acceptare subconştientă a faptului că jocurile de cărţi pe sume mari te puteau distruge fizic şi psihic la fel de mult ca o ieşire în oraş pentru a bea […]

Pariurile pe astfel de sume deveniseră o obişnuinţă la Euro 2004 […] După o săptămână în Portugalia ajunsesem să datorez 46.000 de lire. Apoi, într-o seară, de la minus 46.000 am ajuns la peste 50.000 de lire pe plus! Câştigam 60 sau 70 de mii de lire pe săptămână la Newcastle, dar când eram pe minus cu 46.000 aveam un sentiment oribil. Îmi pierdusem controlul.

Până la finalul Euro 2004, un jucător a pierdut atât de mult încât îi implora pe ceilalţi pentru înţelegeri. Spunea: „Accepţi 30 de mii pentru cei 50.000 pe care ţi-i datorez?”. Şi de cele mai multe ori era ajutat. Nu ştiu cât de mult a pierdut, dar trebuie să fi fost câteva sute de mii de lire. La ce sume pariam, după câteva zile proaste puteai să ajungi pe minus cu jumătate de milion.

Jocurile de noroc sunt o problemă în fotbal. Jucătorii se plictisesc, au prea mulţi bani pe mână”, povesteşte Kieron Dyer în cartea sa, conform Daily Mail.