Floarea de colţ, astăzi este ziua sa. Se împlinesc 234 de ani de când a fost descoperită floarea de colţ

Floarea de colţ are denumirea ştiinţifică Leontopodium nivale, ceea ce înseamnă „piciorul leului”, şi a fost descoperită pe 5 mai 1784. A intrat rapid în folclorul alpin, fiind temă predilectă în cântecele populare. De numele său sunt legate numeroase legende care au în centru eroi şi aventurieri care sunt în căutarea Florii de colţ, pentru a o dărui femeii iubite.

Floarea de colţ este atât de profund asociată cu dragostea și fidelitatea, încât oferirea cadou persoanei iubite a unei astfel de flori era echivalenta cu acordarea unui inel de logodnă, potrivit Google. Floarea de colţ este, de asemenea, sinonimă cu Alpii și vara; ea apare pe o faţă a monedei Austriei de 2 eurocenţi, este marcă de bere și este pictată pe avioane aflate în exploarea Swiss Airlines.

În România, Floarea de colţ ajunge doar până la înălţimea de maximum 20 cm, însă poate creşte în alte ţări până la 50 – 80 cm. Inflorescenţa este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici şi care iau forma unei steluţe. Aceasta este formată până la zece inflorescenţe cu numeroase şi minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfăţişarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelaţi, argintii, ce îi conferă o eleganţă deosebită. Perioada de înflorire este iulie – august.

Creşte în Munţii Carpaţi, fiind declarată monument al naturii din 1933 şi ocrotită. Poate fi întâlnită în Munţii Maramureşului şi Munţii Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaş, Munţii Bucegi, Făgăraş, Cozia şi Retezat. În afara spaţiului românesc, floarea reginei înfrumuseţează zone din Abruzzi, Alpi, Balcani, Carpaţi, Pirinei, dar şi din Asia Centrală şi de Est.

Imagini superbe cu floarea-de-colţ:

Imaginea pentru Doodle a fost creată de artista germană Rita Fürstenau. Numele florii de colț este compus din cuvintele „nobil” și „alb”, în limba germană „edel”, respectiv „weiss”.

Floarea-reginei este lânat-tomentoasă, înaltă de 5-20 cm, cu inflorescenţe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb – argintii, lânos – păroase.

Dacă în România planta ajunge doar până la înălţimea de maximum 20 de centimetri, ea poate creşte în alte ţări până la 50-80de centimetri.

Inflorescenţa este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici şi care iau forma unei steluţe. Aceasta este formată până la zece inflorescenţe cu numeroase şi minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfăţişarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelaţi, argintii, ce îi conferă o eleganţă deosebită.

FLOAREA-DE-COLȚ. Una din minunile munţilor noştri, Floarea-de-colţ este una din plantele protejate. A o rupe de pe stâncile Bucegilor este o crimă. Poţi însă să-i culegi semintele care se formează în septembrie. FLOAREA-DE-COLȚ  Google celebrează FLOAREA-DE-COLȚ  cu un Google Doodle special.   

FLOAREA-DE-COLȚ  Plantate într-un sol sărac, calcaros, în curţile caselor de la munte şansele să crească şi să înflorească sunt maxime.
Floarea-de-colţ se întâlneşte din Pirinei până-n Himalaya. Creşte în munţi calcaroşi, pe versanţii abrupţi şi însoriţi, pe solul sărac de pe stânci, scrie casa-gradina.ro.

FLOAREA-DE-COLȚ  Denumirea ştiinţifică este „Leontopodium alpinum“, şi este rudă cu floarea-soarelui şi margareta.

FLOAREA-DE-COLȚ Floarea-de-colţ este o inflorescenţă, înconjurată de un înveliş de frunze protectoare cu aspectul unor raze, care sunt confundate cu petalele. Spre deosebire de petale, care cad după înflorire, frunzele protectoare din jurul inflorescenţelor persistă până la fructificare, de aceea par nişte flori nemuritoare.

FLOAREA-DE-COLȚ Întreaga plantă şi frunzele din jurul inflorescenţei sunt acoperite de peri lânoşi albi care au rolul de a proteja împotriva frigului, uscăciunii şi a radiaţiei ultraviolete.

FLOAREA-DE-COLȚ La noi în ţară, Floarea-de-colţ creşte în Munţii Carpaţi, şi este declarată monument al naturii din 1933 şi ocrotită. Specialiştii mai spun că în Carpaţi se întâlneşte, în special, pe stâncării la altitudini mari şi este destul de uşor de identificat chiar şi de cei mai puţin interesaţi de cunoaşterea plantelor.

FLOAREA-DE-COLȚ Floarea-de-colț face parte din flora spontană, astfel că este extrem de viguroasă şi pote să vegeteze şi la altitudini mai joase, în gradinile de la munte. În regiunile muntoase din România planta ajunge doar până la maximum 20 centimetrim înălţime, dar există în alte condiţii climatice până la 50 – 80 centimeri înălţime.

FLOAREA-DE-COLȚ  Prin lansarea produsului medalistic Floarea de colț, Monetăria Statului vă prezintă o specie de plantă declarată monument al naturii încă din anul 1933.

FLOAREA-DE-COLȚ Floarea de colț (Leontopodium alpinum) – o adevarată perlă a munților noștri, de o frumusețe aparte și totodată cea mai rară din întreaga floră montană, crește în munții calcaroși, în pajiștile de pe versanții abrupți și însoriți sau pe stâncării.

FLOAREA-DE-COLȚ Întâlnită în România pe stâncile aproape inaccesibile omului din Munții Vrancei, Munții Bucegi, Munții Făgărașului, Munții Maramureșului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlău, Retezat, Godeanu, floarea de colț este simbolul iubitorilor de drumeție la munte. În tradiția populară românească, reprezintă un simbol al dragostei și se spune că bărbații își demonstrau dragostea, îndemânarea și curajul, culegând o floare de colț de pe stâncile ascuțite ale munților și oferind-o iubitelor.

FLOAREA-DE-COLȚ Această ”steluță” este, totodată, simbolul tinereții, al tuturor virtuților și harurilor sufletului omenesc. Din cer, peste crestele munților și peste colții de stâncă aplecați peste văgăuni și prăpăstii, se pornesc ploi de steluțe albe, catifelate. Sunt florile zânelor, care împodobesc munții.