CCR: Legiuitorul poate să reglementeze încetarea unor interdicţii fără să încalce principiul neretroactivităţii legii civile

„Curtea reţine că legiuitorul are competenţa să reglementeze prin lege încetarea de drept a unor interdicţii stabilite de un organ administrativ sau a unei obligaţii stabilite, spre exemplu, de organul fiscal, fără să încalce principiul neretroactivităţii legii civile. Astfel, legiuitorul este în drept să reglementeze scutiri sau exonerări de la plata unor obligaţii stabilite prin acte ale autorităţilor administrative (…), anularea unor majorări de întârziere / dobânzi impuse prin acte administrativ-fiscale (…) sau anularea unor tarife de despăgubire impuse de organele de constatare. (…) De altfel, şi în materie penală legiuitorul este în drept să adopte legi de graţiere, cu toate consecinţele care decurg din actul graţierii”, se arată în motivare.

În opinia CCR, indiferent de motivaţiile care au stat la baza adoptării actului normativ, legiuitorul are competenţa constituţională de a stabili măsurile pe care le consideră adecvate în privinţa persoanei aflate sub imperiul unei interdicţii.

„Parlamentul, în calitatea sa de organ reprezentativ suprem al poporului român şi de unică autoritate legiuitoare a ţării, are atât dreptul de a reglementa asemenea interdicţii, cât şi de a le înlătura. Încetarea de drept a interdicţiei reprezintă o măsură adoptată de legiuitor în privinţa căreia Curtea nu poate analiza caracterul just sau injust/ potrivit sau nepotrivit al acesteia, întrucât acest aspect ţine de oportunitatea măsurii. Un ipotetic control cu privire la aceasta excedează în totalitate sferei de competenţă a Curţii Constituţionale, având în vedere că adoptarea măsurii în cauză ţine de marja de apreciere exclusivă a Parlamentului, a cărui opţiune în privinţa caracterului oportun al măsurii nu poate fi cenzurată”, se menţionează în motivare.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Curtea Constituţională a respins pe 1 februarie, cu majoritate de voturi, obiecţia de neconstituţionalitate formulată, în cadrul controlului anterior promulgării, cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii pentru modificarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Alte articole

Cum arată casa Angelicăi Flutur din Bucovina. Oricine și-ar dori să se trezească cu această priveliște: „M-am născut într-un loc aparte”

Românii care fac alcool acasă ar putea fi scutiți de taxe. Câtă țuică se poate produce legal într-o gospodărie

Potrivit unui comunicat al CCR, obiecţia de neconstituţionalitate a vizat dispoziţiile legii care prevăd că „interdicţiile aplicate persoanelor care au avut calitatea de senator şi/ sau deputat în oricare dintre mandatele cuprinse în perioada 2007 – 2013, (…) pe baza rapoartelor de evaluare întocmite de Agenţia Naţională de Integritate şi care au constatat nerespectarea prevederilor legale privind conflictul de interese în exercitarea oricăruia dintre mandatele de senator şi/ sau deputat în perioada 2007 – 2013, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, încetează de drept”.

„În prealabil analizei sale, Curtea a constatat că legea criticată vizează, în mod exclusiv, materia extrapenală a conflictului de interese, neavând nicio incidenţă asupra hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materie penală cu privire la infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 253 indice 1 din Codul penal din 1969 sau art. 301 din noul Cod penal, după caz”, se arată în comunicatul CCR.

Curtea a statuat că legea criticată reglementează aspecte cu privire la efectele rapoartelor de evaluare ale ANI în domeniul conflictelor de interese, drept pentru care se adoptă ca lege organică. Analizând parcursul legislativ al actului normativ, s-a constatat că a fost adoptat ca lege organică atât de Camera Deputaţilor, cât şi de Senat.

„Prin urmare, au fost respectate prevederile constituţionale ale art. 75 alin. (1) teza întâi din Constituţie referitoare la ordinea sesizării Camerelor şi art. 117 alin. (3) referitoare la natura legii. De altfel, atât Legea nr. 144/2007, cât şi Legea nr. 176/2010 au fost adoptate ca legi organice, în aceeaşi ordine a sesizării Camerelor Parlamentului, ceea ce denotă consecvenţa legiuitorului sub aspectul procedurilor parlamentare”, se menţionează în comunicat.

CCR a mai constatat că încetarea de drept a interdicţiei de a mai ocupa o funcţie publică aplicată deputatului sau senatorului pe o perioadă de trei ani nu anulează interdicţia, ci doar înlătură efectele acesteia pentru viitor.

„Interdicţiile ale căror efecte juridice, în mod obiectiv, s-au consumat în timp rămân valabile, subiectele de drept neputând invoca legea criticată pentru situaţii trecute. Ca atare, legea examinată se referă numai la acele interdicţii ale căror efecte juridice continuă să se producă, urmând ca acestea să înceteze de drept, prin voinţa legiuitorului, de la data intrării în vigoare a legii”, argumentează instanţa constituţională.

CCR a mai reţinut că legea criticată nu pune în discuţie hotărârile judecătoreşti pronunţate în domeniul conflictului de interese „privit ca ilicit administrativ”.