Lista Roşie: Patrimoniul natural al Europei se află într-un declin alarmant

Lista Roşie Europeană, care face parte din Lista Roşie a speciilor ameninţate elaborată de UICN ( Red List of Threatened Species ™), a evaluat o mare parte a florei şi faunei indigene ale Europei, constatând că un procent ridicat de moluşte, peşti de apă dulce şi plante vasculare se încadrează în prezent în categoria speciilor ameninţate. Evaluarea, care a avut ca obiect aproximativ 6 000 de specii, arată că 44% dintre moluştele de apă dulce, 37% dintre peştii de apă dulce, 23% dintre amfibieni, 20% dintr-o selecţie de moluşte terestre, 19% dintre reptile, 15% dintre mamifere şi libelule, 13% dintre păsări, 11% dintr-o selecţie de insecte xilofage, 9% dintre fluturi şi 467 de specii de plante vasculare se află în prezent în pericol.

„Bunăstarea oamenilor din Europa şi din întreaga lume depinde de bunurile şi serviciile oferite de natură . Dacă nu încercăm să înţelegem cauzele acestui declin şi nu acţionăm urgent pentru a-l opri, s-ar putea să plătim scump”, a declarat comisarul european pentru mediu, Janez Potočnik.

Moluştele de apă dulce constituie cel mai ameninţat grup dintre cele evaluate până în prezent. Margaritifera auricularia , o specie de moluşte foarte răspândită odinioară, este limitată în prezent la câteva râuri în Franţa şi Spania. Această specie, considerată aproape dispărută în anii ’80 şi încadrată astăzi la categoria speciilor grav ameninţate cu dispariţia, face obiectul unui plan de acţiune la nivel european, conceput pentru două specii; în prezent se află în desfăşurare programe de conservare graţie cărora există o speranţă de viitor pentru acest tip de moluscă.

„ Cifrele confirmă situaţia îngrijorătoare a moluştelor europene”, a declarat Annabelle Cuttelod, coordonatoarea Listei Roşii europene a UICN. „Această situaţie, combinată cu nivelul ridicat al ameninţării cu care se confruntă peştii şi amfibienii de apă dulce, ne permite să ne dăm seama de gravitatea ameninţărilor care planează asupra ecosistemelor europene de apă dulce şi care impun luarea unor măsuri urgente de conservare.”

Alte articole

Studiu comparativ – cât costă alimentele în marile orașe europene. Unde costă cel mai puțin coșul săptămânal

Cele mai mari şi cele mai mici pensii în Europa. Pe ce loc se situează România

Peştii de apă dulce sunt, de asemenea, extrem de ameninţaţi, în special din cauza poluării, a pescuitului excesiv, a declinului habitatelor şi a introducerii unor specii alogene. Sturionii sunt expuşi în mod special riscurilor, întrucât şapte din cele opt specii existente în Europa sunt în prezent grav ameninţate cu dispariţia.

Din categoria plantelor vasculare fac parte rudele sălbatice ale plantelor de cultură, care sunt vitale pentru securitatea alimentară, dar care sunt adesea neglijate când vine vorba despre conservare. Beta patula, o specie grav ameninţată, este o rudă sălbatică a sfeclei de zahăr cultivate şi o importantă sursă de gene pentru creşterea rezistenţei la viruşi. Alte plante de cultură ameninţate în mod îngrijorător cu dispariţia sunt sfecla de zahăr, grâul, ovăzul şi salata, culturi importante din punct de vedere economic în Europa.

Există însă şi câteva veşti bune, iar evaluarea evidenţiază succesul măsurilor de conservare bine concepute. Multe specii protejate în temeiul Directivei „Habitate” a UE şi incluse în reţeaua de zone protejate Natura 2000 şi-au îmbunătăţit deja şansele de supravieţuire. Centranthus trinervis , o plantă endemică din Corsica, a trecut din categoria speciilor grav ameninţate în cea a speciilor ameninţate, graţie strictei protejări a unicului loc cunoscut unde aceasta poate fi întâlnită. În plus, controlul speciilor invazive, cum ar fi de exemplu unele plante, caprinele şi şobolanii, a fost benefic în ultimii 10 ani pentru majoritatea speciilor de melci de uscat ameninţate din Madeira.

Lista Roşie europeană – realizată pe baza aceloraşi criterii ca şi lista roşie globală a UICN privind speciile ameninţate ( Red List of Threatened Species ™), dar limitată la Europa – reprezintă o reexaminare a stadiului de conservare a circa 6 000 de specii europene (mamifere, reptile, amfibieni, peşti de apă dulce, fluturi, libelule, şi anumite grupuri de coleoptere, moluşte şi plante vasculare). Lista identifică specii aflate pe cale de dispariţie la nivel regional, astfel încât să se poată lua măsuri de conservare pentru îmbunătăţirea stării acestora. Lista roşie europeană este finanţată în principal de Comisia Europeană. Speciile se împart în opt categorii de risc. Cele care figurează pe lista speciilor grav ameninţate, ameninţate sau vulnerabile sunt descrise în mod colectiv ca „ameninţate”.

Lista a fost elaborată de Programul global pentru specii ( Global Species Programme ) al UICN, de Biroul Regional pentru Europa al UICN, de Comisia pentru supravieţuirea speciilor din cadrul UICN şi de reţeaua de experţi a acestei instituţii, precum şi de o serie de parteneri, printre care Butterfly Conservation Europe , European Invertebrates Survey şi Muzeul de Istorie Naturală din Berna (Elveţia).

Reacţia UE la ameninţările cu care se confruntă peşti de apă dulce, moluştele şi alte forme de biodiversitate constă într-o nouă strategie pentru biodiversitate adoptată în luna mai a acestui an. Noua şi ambiţioasa strategie vizează stoparea declinului biodiversităţii şi al serviciilor ecosistemice în UE până în 2020 şi conţine şase obiective principale şi 20 de acţiuni pentru a ajuta Europa să-şi atingă scopul propus. Obiectivele vizează:

• implementarea integrală a legislaţiei UE în domeniul naturii, în scopul protejării biodiversităţii
• o mai bună protecţie a ecosistemelor şi utilizarea mai frecventă a infrastructurii verzi
• creşterea sustenabilităţii agriculturii şi silviculturii
• o mai bună gestionare a stocurilor de peşti
• controlul mai strict al speciilor alogene invazive
• creşterea contribuţiei UE la combaterea declinului biodiversităţii pe plan mondial