Medicul italian, care în timpul său liber studiază particularităţile fizice ale geniilor artei, a făcut aceste precizări într-un articol publicat de revista americană ‘Clinical Anatomy’ în care compară fragmente ale operei sale cu aspecte cunoscute ale vieţii artistului. Davide Lazzeri notează că scopul acestui studiu este de a clarifica ce mână folosea Michelangelo la lucrările sale şi de a tranşa astfel dezbaterea între cei care cred că era stângaci şi cei care susţin că era dreptaci.
Teoria sa ar confirma ceea ce a constatat unul dintre ucenicii maestrului, Raffaello da Montelupo, care susţinea că Michelangelo era stângaci din naştere şi folosea această mâna pentru activităţile care necesitau forţă şi că s-a antrenat să poată picta şi desena cu mâna dreaptă.
Acest lucru, spune medicul, s-ar confirma prin artrita degenerativă care l-a afectat pe Michelangelo, mai ales la mâna stângă pe care o folosea pentru a cizela şi a sculpta.
Un alt element „sugestiv” este faptul că în tinereţe, în jurul anului 1492, el a sculptat un crucifix pentru mănăstirea Santo Spirito din Florenţa a cărei inscripţie este realizată de la dreapta la stânga, deoarece era „probabil” mai stăpân pe stânga.
Totuşi, deşi era stângaci el a folosit mâna dreaptă pentru a picta cum relevă unele autoportrete.
Lazzeri conchide că, deşi artistul era stângaci, el folosea mâna dreaptă pentru a evita prejudecăţile care în cultura epocii îi asocia pe stângaci cu aspecte negative ale personalităţii. „O gândire destul de răspândită la vremea aceea, mai ales că Michelangelo a lucrat constant pentru cler„, a subliniat medicul italian.