Reacţii la moartea regizorului Lucian Pintilie

Regizorul Alexandru Darie, directorul Teatrului Bulandra, a afirmat că moartea maestrului Lucian Pintilie reprezintă o mare pierdere şi a evocat contribuţia imensă a acestuia la istoria teatrului şi a filmului.

„Lucian Pintilie a fost alături de Liviu Ciulei unul din făuritorii Teatrului Bulandra. Contribuţia lui imensă la istoria teatrului şi a filmului, după aceea, dar până în 1989 la istoria teatrului, a fost imensă. Nu ştiam că s-a prăpădit. Dumnezeu să-l odihnească! E o imensă pierdere despre care se va vorbi câteva zile şi apoi vom reveni la ale noastre. Din păcate, noi nu mai avem sau foarte puţină lume mai are cultul acesta al maeştrilor din generaţia de aur. Oamenii ştiu cine e, cei care vin la Teatrul Bulandra ştiu, fără discuţie, şi alţi iubitori de teatru, dar marea majoritate habar nu au”, a declarat Alexandru Darie pentru Agerpres.

El a amintit că cei doi mari regizori, Lucian Pintilie şi Liviu Ciulei, au fost împreună „făuritorii şi cei care au fost în spatele marilor spectacole ale Teatrului Bulandra”.

Mircea Diaconu, despre moartea lui Lucian Pintilie: Pierdem o posibilă călăuză a naţiunii noastre

Europarlamentarul Mircea Diaconu regretă moartea lui Lucian Pintilieşi afirmă că, prin plecarea în eternitate a marelui regizor, societatea românească a pierdut o călăuză.

„Am avut acelaşi sentiment, de durere, ca atunci când s-a prăpădit Liviu Ciulei. Au fost nişte titani, pur şi simplu nişte titani. Şi noi – românii, societatea – nu i-am întrebat nimic, în ultimii 20-30 de ani de confuzii. Ei erau nişte posibile călăuze reale ale naţiunii noastre. Şi, din păcate, au plecat fără să ne dea nişte răspunsuri majore. Au fost nişte repere”, a declarat Diaconu miercuri seară pentru AGERPRES.

El spune că oamenii de cultură, precum Ciulei şi Pintilie, au rostul de a înţelege societatea în care trăiesc. „S-o oglindească, deci s-o înţeleagă, s-o ştie. O formă de călăuzire este cultura. Asta nu-nţelege nimeni. Pare că economiştii trebuie să ne călăuzească. Nu e adevărat. Ăia trebuie să numere. Asta e părerea mea”, a adăugat europarlamentarul.

Diaconu consideră că Pintilie a constituit unul dintre momentele geniale ale Teatrului Bulandra.

„Ei (n.r. – Lucian Pintilie şi Liviu Ciulei) au însemnat oricum, atunci, momentul genial al Teatrului Bulandra. Vorbesc de anii ’66-’67, până prin ’72 şi nu mai mult, pentru că după aceea s-a intrat în tunelul cultural şi de zi cu zi. Iar în vremurile acelea ei au fost mentorii celui mai grozav fenomen teatral pe are îl ştiu de 50-60 de ani, de când mă ocup cu lucrul ăsta. Şi noi i-am întrebat prea puţin. Se scriu cărţi despre tot felul de lucruri, persoane sau personaje, iar despre ei prea puţin. Nu i-am întrebat destul. De-asta sufăr”, a spus el.

Actorul a rememorat momentele de debut în carieră, când regretatul Lucian Pintilie l-a distribuit în „Revizorul” de Gogol.

„Despre care iarăşi vorbim foarte puţin. Ca spectacol. Şi nu vorbim în facultate. Nu se mai ştie de nişte lucruri care s-au întâmplat acum 40-45 de ani… Şi au fost senzaţionale… Şi mi-a dat la 21 de ani şi jumătate unul din cele mai grele roluri acolo, în ‘Revizorul’. Şi a avut încredere în mine. Şi m-a crescut, pur şi simplu. Au fost momente în care mi-a dat sendvişurile lui să le mănânc. La filmare, pentru că eu n-aveam. O minune de om a fost”, a mai spus Mircea Diaconu.

Răsvan Popescu: Lucian Pintilie merită la capătul vieţii toată aprecierea şi recunoştinţa noastră

Despre Lucian Pintilie putem vorbi ca de un artist complet, care la capătul vieţii merită toată aprecierea şi recunoştinţa noastră, a declarat miercuri seară, pentru AGERPRES, scriitorul şi jurnalistul Răsvan Popescu, vicepreşedintele CNA.

„Când vorbim de Lucian Pintilie cred că putem să vorbim de o operă cinematografică bine conturată. Şi putem vorbi, în acelaşi timp, despre un destin împlinit şi în teatru, pe care l-a făcut în mod excepţional şi în România, de unde atitudinea lui antiregim l-a împins să plece la Paris, unde şi-a continuat cariera teatrală în mod excepţional, carieră teatrală continuată şi în Statele Unite, şi în Italia, şi nu numai în teatru, dar şi în operă. Cred că putem vorbi de un artist complet, care la capătul vieţii merită toată aprecierea şi recunoştinţa noastră”, a afirmat Răsvan Popescu.

Scriitorul a rememorat şi momentele când l-a cunoscut pe Lucian Pintilie şi ajutorul pe care l-a primit de la acesta.

„Eu l-am cunoscut pe domnul Pintilie, pe regretatul mare regizor Pintilie, după Revoluţie, când se întorsese în ţară şi căuta cărţi scrise de autori tineri din care să facă film. Aşa s-a născut prima noastră colaborare, filmul ‘Prea târziu’, care a fost în selecţia finală de la Cannes în 1996 şi care reprezenta o frescă a ceea ce a însemnat încercarea comunismului de a face un fel de om nou, un experiment privind omul nou, în Valea Jiului şi la care dânsul a ţinut foarte mult, ca un film îndreptat împotriva regimului comunist şi a urmaşilor săi postrevoluţionari. A fost un fel de mărturie a domnului Pintilie despre un regim pe care l-a detestat şi care avea prelungirile lui postrevoluţionare. Cred că pentru mine a fost o şansă extraordinară, pe care a dat-o unui tânăr, relativ necunoscut la vremea aia, eram un ziarist care scosese o carte de proză şi care în felul acesta s-a putut afirma într-o lume nouă, pe care nu o cunoştea, a filmului. Şi l-am simţit ca un îndrumător, ca un exemplu şi ca un umăr alături în acest demers, care ulterior a continuat cu ‘Terminus paradis’, iarăşi un film îndreptat împotriva unei forme de totalitarism şi care a câştigat marele premiu al juriului la Festivalul de la Veneţia în 1998. A fost o colaborare substanţială, pe mai mulţi ani, care a însemnat pentru o mine o şansă extraordinară”, a mai spus Răsvan Popescu.

Citeşte şi: A murit Lucian Pintilie. Regizorul avea 84 de ani