IICCMER a sesizat Parchetul General cu privire la moartea a 340 de copii în „Orfelinatul Groazei” de la Siret

Plângerea înaintată procurorilor face referire la perioada 1 ianuarie 1980 – 22 decembrie 1989, perioadă în care au murit 340 de minori internaţi în „Orfelinatul Groazei”.

„Localizat în partea de nord a României, Spitalul de copii neuropsihici Siret, numit sugestiv în limbajul localnicilor „Orfelinatul Groazei”, a fost înfiinţat în 1956 prin ordin al ministrului Sănătăţii, fiind printre primele unităţi medicale din România comunistă dedicate afecţiunilor neurologice infantile. În perioada 1956 – 2001 au fost internaţi la Siret 8.586 de copii, dintre aceştia pierzându-şi viaţa nu mai puţin de 1.500. Din raţiuni de timp şi resurse umane limitate, ştiind că investigaţia este de mari proporţii atât pentru IICCMER, cât şi pentru Parchetul General, s-a ales pentru început perioada anilor ’80. Pentru perioada de referinţă pentru care IICCMER a înaintat denunţul, cuprinsă aşadar între 01.01.1980 – 22.12.1989, s-au înregistrat 340 decese, cu un maxim în anul 1981 de 81 de copii decedaţi, în timp ce în 1991, în noile condiţii create prin implicarea unor organizaţii filantropice, registrele de stare civilă consemnează doar două decese”, se arată în comunicatul transmis de IICCMER.

Reprezentanţii institutului susţin că majoritatea deceselor din spitalul de la Siret aveau loc în lunile de iarnă, cauzele acestora fiind, într-o proporţie covârşitoare, afecţiunile pulmonare, urmate de epilepsii, afecţiuni cardiace, renale, hepatice, gastrointestinale etc.

Pe grupe de vârstă, cele mai multe decese au fost consemnate în dreptul grupei 1 – 4 ani (mai mult de jumătate), urmate de grupele 5 – 10 ani, 11 – 18 ani şi peste 18 ani. O analiză asupra locului de provenienţă a copiilor decedaţi demonstrează faptul că o mare parte a acestora veneau din localităţi din judeţul Suceava sau judeţe învecinate, dar şi din zone mai îndepărtate precum Bucureşti, Bihor, Timiş, Dâmboviţa, Constanţa etc.

Alte articole

Cum arată copiii lui Sorin Bontea și cu ce se ocupă. Motivul pentru care juratul Masterchef nu își expune familia în lumina reflectoarelor

Imaginile momentului care răstoarnă ancheta dispariției copiilor milionarului. Cei trei minori au ajuns la tatăl lor

Specialiştii IICCMER vorbesc de un context istoric declanşator apărut în anul 1966, când regimul comunist din România a iniţiat una dintre cele mai restrictive politici demografice pronataliste.

„Creşterea forţată a populaţiei, strict cantitativă, fără respectul faţă de om şi fără asigurarea tuturor condiţiilor decente de viaţă, a avut printre consecinţe creşterea mortalităţii materne şi infantile, creşterea fără precedent a numărului de copii născuţi cu malformaţii congenitale grave, cu afecţiuni fizice şi psihice, cu diverse boli moştenite sau dobândite după naştere, mii de copii ajungând orfani şi un număr impresionant fiind abandonaţi”, se precizează în comunicatul IICCMER.

Ancheta institutului arată că minorii ce necesitau protecţie din partea statului erau împărţiţi în trei categorii: „recuperabili”, „parţial- recuperabili” şi „nerecuperabili”. Diferenţierea era făcută între o categorie de minori pe care statul încerca să îi „recupereze”, total sau parţial, pentru integrarea ulterioară în producţie, şi o categorie de copii în care statul nu era dispus să investească şi pe care nici măcar nu dorea să îi recunoască. Reabilitarea, chiar şi parţială, a acestor copii, care ar fi putut fi ulterior integraţi în muncă, solicita cheltuieli importante, la care statul contribuia doar parţial.

„Părinţii erau nevoiţi să acopere o parte din costurile îngrijirii copiilor, indiferent de situaţia lor materială. Nu puţine sunt cazurile în care familii monoparentale, cu venituri minime, sunt nevoite să plătească până la jumătate din acestea pentru întreţinerea minorului în cămin. Mai dificilă era situaţia minorilor orfani de ambii părinţi, lipsiţi de bunuri materiale sau rude, pentru care bugetul asigurărilor sociale nu avea prevăzute sume şi nici baza legală prin care să poată acoperi aceste cheltuieli. Pentru ideologia comunistă, doar omul sănătos intra în discuţie, „rebuturile” fiind ascunse şi, la limită, evacuate”, se mai arată în comunicatul citat.

În urma analizei actelor de deces şi a certificatelor constatatoare de moarte, efectuată de experţii IICCMER şi de o echipă de specialişti în medicină legală, s-a constatat că, pe de o parte, au existat rate crescute de mortalitate în cazul unor patologii uşor de prevenit sau de diagnosticat precoce şi de tratat corespunzător, iar, pe de altă parte, au existat cauze de moarte care susţin, prin specificul lor, concluziile cu privire la existenţa unui regim caracterizat prin tratamente neomenoase aplicate minorilor din spital.

IICCMER a depus şi anul trecut, de Ziua Copilului, un denunţ referitor la săvârşirea infracţiunii de tratamente neomenoase aplicate în timpul regimului comunist copiilor aflaţi în Căminele spital pentru minorii nerecuperabili din Cighid şi Păstrăveni, respectiv în Căminul pentru minori deficienţi nerecuperabili din Sighetu Marmaţiei, pentru care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a început urmărirea penală in rem, cu privire la faptă.