CALENDAR ORTODOX 19 IULIE 2018: Este celebrată sfânta care a făcut o comunitate de călugărite în casa sa

Sărbători religioase ortodoxe: Sf. Cuv. Macrina, sora Sf. Vasile cel Mare; Sf. Cuv. Die; Aflarea moaştelor Sf. Cuv. Serafim de Sarov

Sărbători religioase greco-catolice: Sf. cuv. Macrina; Sf. cuv. Die

Sărbători religioase romano-catolice: Ss. Epafra, ep. m.; Macrina, călug.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Sfânta Cuvioasă Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare, este pomenită în calendarul creştin ortodox la 19 iulie. A fost sora cea mare a Sfântului Vasile şi a Sfântului Grigore de Nysa. Patru fraţi şi şase surori erau cu toţii, copiii Emiliei şi ai lui Vasile, părinţi cu o situaţie materială deosebită, dar şi cu o viaţă îmbunătăţită.

Alte articole

Comisia Europeană avertizează: Economia României va stagna în 2026 din cauza inflației și a măsurilor de austeritate

Campanie ingenioasă a polonezilor de recrutare în armată. Clipul s-a viralizat rapid: „Când o ușă se închide, alta se deschide”

Sfânta Macrina a primit educaţie religioasă de la mama sa. De o frumuseţe neobişnuită Sfânta a fost logodită de tatăl său cu un tânăr de neam foarte bun, care înainte de căsătorie a murit. Considerând această logodnă ca o cununie adevărată, Sfânta Macrina a dorit să nu se mai căsătorească.

A rămas în casa părintească şi a avut grijă de fraţii săi, de părinţi şi de administrarea averii, destul de mare, a părinţilor. Ea a fost cea care le-a adus la cunoştinţă fraţilor, care îşi făceau educaţia în cele mai faimoase şcoli ale vremi, Sfânta Evanghelie.

După moartea mamei sale Emilia, Sfânta Macrina, care oricum ducea o viaţă aproape monahală în casa părinţilor, a întemeiat o obşte de călugăriţe pe o proprietate a familiei aflată în Pont. Aici a murit în anul 380, pe un pat de scânduri, într-o mare sărăcie, în care vieţuiau călugăriţele, acoperită cu mantia de episcop a fratelui său Sfântul Grigore de Nysa.

Tot astăzi se face pomenirea aflării moaştelor Sfântului Cuvios Serafim de Sarov.

Sfântul Serafim de Sarov este unul dintre cei mai cunoscuţi sfinţi pe care i-a dat Biserica Ortodoxă Rusă. S-a născut în 19 iulie 1745. La 17 ani, cu binecuvântarea mamei sale, a intrat în Mănăstirea Sarov, unde a devenit repede un model de ascultare şi virtute monahală.

A fost tuns monah după opt ani de ascultare ca frate în mănăstire, primind numele Serafim („înfocat”, „arzător”).

După moartea duhovnicului său, a primit încuviinţarea de a se retrage în singurătate, în adâncul pădurii, la câţiva km de mănăstire. Aici şi-a făcut o colibă de lemn, înconjurată de o mică grădină.

În urma unor ispite puternice, a hotărât să lupte ca stâlpnicii de odinioară şi a petrecut o mie de zile şi o mie de nopţi pe o stâncă în picioare, sau îngenuncheat, repetând fără încetare rugăciunea vameşului: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului” (Luca 18, 13). Astfel, Sfântul Serafim a fost eliberat pentru totdeauna de lupta gândurilor.

S-a întors însă între semenii săi, plin de har şi lumină, şi a devenit pentru popor un adevărat „apostol”, martor şi propovăduitor al Învierii.

Uşa chiliei sale era deschisă tuturor şi avea o bucurie cu totul specială faţă de cei păcătoşii care veneau la el pocăindu-se.

În calendarul creştin ortodox, Sfântul Serafim de Sarov este sărbătorit de două ori la 2 ianuarie, dată la care sfântul a trecut în veşnicie, şi în 19 iulie, ziua sa de naştere, precum şi ziua când a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă, în 1903.

Canonizarea sa a avut loc în prezenţa familiei imperiale, a numeroşilor ierarhi şi a unei mulţimi de sute de mii de persoane, venite din toate părţile Rusiei.

„Aceasta a fost ultima manifestare a unităţii de suflet a poporului rus, înainte de marea încercare ce avea să fie. Moaştele sale, purtate atunci în procesiune, au făcut multe minuni. În 1926, bolşevicii le-au confiscat, vrând să le expună într-un muzeu al ateismului”