Argilele marţiene, mai puţin „ospitaliere” decât credeau oamenii de ştiinţă

Potrivit unei echipe de cercetători coordonată de Alain Meunier de la CNRS – Université de Potiers, argilele marţiene, denumite filosilicaţi, răspândite pe scară largă în emisfera sudică a planetei roşii, pot fi de origine magmatică şi nu sedimentară, precum argilele terestre pe care le-au studiat în atolul Mururoa din Polinezia franceză.

„Adeseori considerăm argilele drept un indiciu care semnalează indubitabil prezenţa apei lichide care alterează rocile. În realitate, argilele nu au nevoie de apă lichidă. Ele au nevoie de apă. Iar aceasta poate fi pur şi simplu sub forma compusului chimic H2O”, a spus Alain Meunier, profesor de ştiinţe ale Pământului.

„Magma conţine mult H2O. Gazul care iese prin craterele vulcanilor este alcătuit de altfel în mare parte din apă şi CO2”, a adăugat el.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Argilele marţiene ar putea fi astfel rezultatul unei acţiuni de „degazare” a magmei. „După aceea, coacerea lavei este procesul care duce la sintetizarea mineralelor”, a explicat Alain Meunier.

Cercetătorii, al căror studiu a fost publicat duminică în revista Nature Geoscience, au aplicat asupra argilelor din atolul Mururoa metodele de analiză care au permis identificarea argilelor de pe Marte, graţie spectroscoapelor aflate la bordul sateliţilor plasaţi pe orbita planetei Marte, Mars Express şi Mars Reconnaissance Orbiter (MRO).

Lumina Soarelui, reflectată de suprafaţa lui Marte, este captată de aceste spectroscoape. Ea este întreruptă atunci când lungimile de undă sunt absorbite de minerale, furnizând astfel o „semnătură” proprie.

Aceeaşi metodă a fost aplicată asupra argilelor din Mururoa, formate prin precipitarea lavei. Ele prezintă aceeaşi semnătură ca şi argilele marţiene, afirmă Alain Meunier.

Acelaşi mecanism special de formare a argilelor a fost descoperit şi în alte regiuni de pe Terra, în special în bazinul Parana din Brazilia.

Dacă teoria avansată de echipa coordonată de Alain Meunier este justă, „acest lucru ar însemna că planeta Marte, aflată într-un stadiu primitiv, nu era aşa de locuibilă cum se credea”, afirmă într-un comentariu care însoţeşte articolul din Nature Geoscience, Brian Hynek de la Universitatea Colorado din Statele Unite.

Prezenţa apei lichide este considerată drept una dintre principalele condiţii pentru ca o formă de viaţă să poată să se dezvolte. „Cercetările noastre se referă la primele sute de milioane de ani după formarea planetei”, a subliniat Alain Meunier, referindu-se la evenimentele petrecute pe Marte în urmă cu 3,7 miliarde de ani.

„Acest lucru nu înseamnă că viaţa nu a putut să apară pe Marte, însă ea nu a apărut în acel moment”, a adăugat profesorul francez.

„Doar măsurătorile de teren vor permite să obţinem o concluzie despre originea argilelor marţiene”, consideră la rândul său Brian Hynek.

Într-un viitor apropiat, cele două rovere prezente pe Marte, Opportunity, ajuns pe planeta roşie în 2004 în craterul Endeavour, şi Curiosity, care a coborât pe 6 august în craterul marţian Gale, ar putea furniza dovezi directe: cursa pentru descifrarea misterului ce înconjoară argilele marţiene a început deja între cei doi roboţi ai NASA.