Sfântul Antim contribuie cu toată averea sa pentru ridicarea din temelie a acestui sfânt lăcaș care a fost închinat, de el însuși Tuturor Sfinților. „Nici lăzi, au orice fel de boarfe, în beserică să nu se pue, căci casa lui Dumnezeu nu iaste casă de neguţătorie, ci să stea pururi locul în beserică limpede şi curat…” a rânduit cu limbă de moarte Antim Ivireanu când a dăruit viitorului românilor mănăstirea din centrul Bucureştilor.

Mănăstirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul este o capodoperă a stilului clasic brâncovenesc, cu o ușoară influență a barocului italian. Tradiția menționează că ctitorul a fost şi proiectant, şi constructor, dar şi sculptor. Uşa masivă de lemn de stejar de la intrare în biserică este sculptată de el, catapeteasma sculptată în piatră!, ar fi fost făcută cu dalta şi ciocanul ţinute de mâinile sale… Pe undeva, printre multele înflorituri ale decoraţiunilor, strecurat – deşi, la vedere! – tot apare melcul, interpretat ca semn al smereniei şi trudei omului către lumină.