Cercetătorii americani au creat un miniavion silenţios, care nu are nicio componentă mobilă

Inginerii de la Institutul Tehnologic din Massachusetts (MIT) au descris miercuri testele efectuate cu succes într-o sală de sport a campusului universitar ale unui avion fără pilot, propulsat nu de motoare pe combustie, ci de un curent de ioni care mai este numit şi impuls electro-aerodinamic.

Avionul, numit Version 2 EAD Airframe, sau V2, cântăreşte numai 2,45 kilograme şi are o anvergură a aripilor de 5 metri.

”Este pentru prima oară când a zburat un avion fără componente mobile”, a declarat inginerul aerospaţial Steven Barrett, care a fost inspirat de o navetă spaţială din filmul “Star Trek”.

Un câmp electric creat în apropierea unor filamente subţiri numite emiţătoare, în faţa aripii, ionizează aerul, ceea ce înseamnă că electronii sunt mişcaţi şi sunt creaţi ioni. Aceşti ioni încărcaţi pozitiv sunt atraşi de structuri încărcate negativ de pe avion, numite colectori. În timp ce se deplasează spre colectori, ionii se ciocnesc cu moleculele de aer, cărora le transferă energie. Acest lucru creează un flux de aer care dă impuls avionului.

Numai timpul va spune dacă testele de zbor de la duPont Athletic Center din Cambridge, Massachusetts, vor deveni istorie, aşa cum s-a întâmplat cu testele de zbor din 1903 ale primului avion, efectuate de Wilbur şi Orville Wright la Kitty Hawk, Carolina de Nord. Iar inginerii recunosc că prototipul V2 este ineficient şi limitat.

Cu toate acestea, V2 poate duce la crearea unor lucruri importante.

“Încerc să nu exagerez, dat sunt nişte posibilităţi extraordinare”, a spus Barrett, care a menţionat că dronele complet silenţioase sunt o posibilitate în următorii câţiva ani.

”Pe termen lung, sper la avioane ultraeficiente şi aproape silenţioase, care nu au suprafeţe mobile, precum cârme sau flapsuri, nu au sisteme de propulsie mobile, precum turbinele, şi nici emisii de combustie, ca cele rezultate din arderea carburanţilor”, a adăugat Barrett, care a coordonat cercetările publicate în revista Nature.

Cercetătoii au efectuat 11 teste de zbor, în care V2 a zburat pe o distanţă de circa 60 de metri, la o înălţime de sub 2 metri.

Avionul, definit ca un aparat solid, fără componente mobile, a fost construit astfel încât să fie cât mai uşor posibil, fiind folosite materiale precum fibră de carbon, plută, polistiren, plastic şi un material din fibră sintetică numit kevlar, ultrarezistent, inclusiv la căldură.