Mesaj VIRAL al unei învăţătoare după prelungirea vârstei de pensionare: "Au murit prea mulţi fără a apuca pensia"

Mara Luana Rauca, cadru didactic în învăţământul primar, a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj emoţionant în care trage un semnal de alarmă cu privire la creşterea vârstei de pensionare pentru cadrele didactice. Învăţătoarea arată că normal ar fi fost ca aceasta să fie micşorată, întrucât cadrele didactice sunt expuse la boli profesionale care în timp pot ajunge să interfereze cu activitatea lor.

Redăm integral mesajul postat pe reţeaua de socializare:

„Am înțeles că s-a dat lege ca profesoarele să poată preda până la 68 de ani. Superb! Nu bag vină acestei legi fiindcă ştiu că multe colege de această vârstă sunt profesioniste la catedră. Şi mai ştiu şi cu ce pensii de mizerie ies, iar acesta este un alt motiv pentru care aleg să rămână. Nu le putem judeca şi blama pentru alegerea lor.
Însă eu îmi pun întrebarea dacă la vârsta aceea mai poți face față stresului şi mai poți da randament. Uzura fizică şi psihică a cadrelor didactice este uriaşă. Anii în care ne desfăşurăm munca printre copii ne şi binecuvântează, dar ne şi macină cu rapiditate. Un cadru didactic cu vechime în câmpul muncii se încarcă de-a lungul timpului cu tot felul de probleme de sănătate. În România nu există nomenclatorul de boli profesionale pentru cadrele didactice. Profesorii sunt expuşi pe lângă stres şi la alți factori nocivi care le macină sănătatea. Noi ținem piept zi de zi viruşilor şi microbilor, iar aceştia ne slăbesc imunitatea până când ajung să ne răpună. Ducem pe picioare gripe, viroze, pneumonii şi alte infecții ale tractului respirator pe care de multe ori le tratăm după ureche fiindcă nu mai avem răbdare să mergem la medic. Uneori nu avem nici timp pentru asta. Ne tratăm cum putem şi mergem la şcoală ca să nu pierdem materia. Este foarte greu să-ți găseşti înlocuitor la clasă. Când nu mai poți fiindcă febra şi durerile de oase te-au doborât, colegii au grijă şi de elevii tăi. De câte ori nu m-am târât la şcoală coaptă de bolnavă ca să nu fiu o povară pentru colegii mei? Nu ştiți câte procese de conştiință am avut că am lipsit o zi!
Ne lăsăm expuşi la tot ce ne distruge sănătatea puțin câte puțin asemenea personalului medical, dar mergem înainte.
În timp toate acestea îşi pun amprenta asupra noastră.
Zgomotul continuu la care suntem supuşi zilnic ne aduce alte probleme cum ar fi surzenia, oboseala psihică, nervozitatea, diminuarea răbdarii şi multe alte lucruri. Praful de cretă înghițit se depune pe plămâni. Nu mai zic de stafilococii şi streptococii pe care îi luăm din jur, fiindcă produsele de dezinfectare sunt insuficiente şi chiar ineficiente uneori. Şi noi şi elevii noştri suferim din această cauză. Părinții sunt nevoiți să-i aducă la grădiniță sau la şcoală bolnavi deoarece nu au cu cine să-i lase acasă. Şi uite aşa ne îmbolnăvim toți şi cădem ca popicele unul câte unul. Asistenta spune că nu are medicamente, femeia de serviciu îți arată că a rămas fără clor, copilul are febră, iar tu arzi şi simți cum îți crapă capul de durere. Suntem neputincioşi în fața bolilor şi ne luptăm cu ele cum putem.
Eu nu mă văd mergând la şcoală la 65- 67 de ani. Nu ştiu dacă aş mai putea fi la fel de vigilentă ca acum. Nu ştiu dacă voi mai avea aceeaşi viteză de reacție ca să împiedic accidentele din clasa.
Oare cu ce suntem noi mai prejos decât militarii? Şi noi ar trebui să ieşim la pensie la 50 de ani şi cu una decentă care să ne acopere cheltuielile pe medicamente şi pentru a pleca în concedii prin lume ca să ne răcorim creierele obosite. Şi noi merităm fiindcă uzura noastră psihică este uriaşă. De ce să ajung ca la o venerabilă vârstă să predau şi să mă trezesc că am luat-o pe arătură? Dintr-un model să ajung o persoană cu care să mă ruşinez?
Aşadar este necesară o lege prin care profesorii să se pensioneze la fel ca militarii si polițiștii, iar dacă se simt capabili să continue să poată preda până la 68 de ani aşa cum sună actuala lege aprobată de doamna ministru.
Şcoala este un front pe care au murit prea mulți dascăli fără a mai apuca pensia. Au murit prea mulți colegi tineri din cauza epuizării şi a stresului. Nu vrem să moară şi mai mulți. Toți avem dreptul la o bătrânețe decentă după o viață plină de lipsuri şi griji”, a scris Mara Luana Rauca pe pagina sa de Facebook.

Urmărește-ne în Discover