„Ménage à trois” în Himalaya. Povestea celei mai bizare familii din lume

Potrivit AFP, poliandria fraternală – o femeie pentru doi sau mai mulţi fraţi – sparge multe tabuuri sexuale occidentale şi îi fascinează adeseori pe străini, însă localnicii consideră că această practică este naturală şi le aduce multe avantaje.

„Lucrurile devin mai uşoare în acest fel, pentru că bunurile rămân într-o singură familie. Ele nu sunt împărţite între mai multe soţii şi eu sunt singura care se ocupă de ele„, spune Tashi Sangmo, ale cărei cuvinte în dialectul tibetan au fost traduse pentru AFP de un interpret.

„Căsătoria cu doi fraţi îţi permite să ai bani, iar eu decid ce trebuie să facem cu ei„, a adăugat ea.

Atunci când s-a căsătorit cu Mingmar Lama în urmă cu 14 ani, era stabilit deja că Pasang, cumnatul ei care avea pe atunci vârsta de 11 ani, se va alătura cuplului lor mai târziu, conform acestei tradiţii multiseculare ce poate fi observată în câteva sate din Himalaya.

Cei trei sunt părinţii a trei băieţi, în vârstă de opt ani, şase ani şi patru ani.

„Voiam să împart această legătură conjugală cu fratele meu pentru ca viaţa să fie mai uşoară pentru fiecare dintre noi„, spune Pasang, acum în vârstă de 25 de ani, în casa familiei lor din satul Simen, aflat la o altitudine de 4.000 de metri şi la o distanţă de cinci zile de mers pe jos de satul cel mai apropiat.

Locuitorii din Upper Dolpa, care făceau parte din caravanele care legau Nepalul de Tibet, perpetuează schimburile comerciale de altădată, cu ajutorul iacilor, care le aduc sare din Tibet şi orez din câmpiile din regiunea Terai.

Viaţa este simplă dar dificilă, la 500 de kilometri de capitala Kathmandu. La altitudinea la care trăiesc, terenurile arabile oferă puţine resurse.

Instalaţiile sanitare sunt minimaliste, serviciile medicale moderne sunt inexistente, iar femeile muncesc de dimineaţa până seara spărgând pietre în văile aride sau strângând recolta sub un soare nemilos.

Poliandria funcţionează bine atunci când operează o diviziune a muncii între fraţi – unul păzeşte animalele, celălalt o ajută pe soţia sa la muncile câmpului, un al treilea putând eventual să muncească participând la schimburi comerciale.

Căsătoriile sunt aranjate, familia alegând o femeie pentru fiul cel mare şi lăsând fraţilor mai tineri alegerea de a o lua de nevastă mai târziu pe acea femeie.

În anumite cazuri, soţiile participă chiar la educarea viitorilor lor soţi, întreţinând raporturi sexuale cu ei după ce aceştia ajung la maturitate.

Spre deosebire de majoritatea bărbaţilor din Nepal, o ţară conservatoare în majoritate hindusă, soţii care au optat pentru poliandrie se ocupă de sarcinile gospodăreşti, ajută la gătit şi se ocupă de copii. Soţiile administrează banii.

Tradiţional frecvent întâlnită în societăţile de cultură tibetană din Himalaya, poliandria funcţionează şi ca o formă de controlare a naşterilor, în această regiune cu resurse limitate, întrucât o femeie pentru doi bărbaţi procreează mai puţin decât două femei. Multe femei rămân însă celibatare.

În general, familia nu ştie care dintre bărbaţi este tatăl biologic atunci când soţia rămâne însărcinată, dar acest detaliu nu contează: copiii îi spun „tată” atât tatălui lor real, cât şi unchiului.

Acum în vârstă de 30 de ani, Shitar Dorje s-a căsătorit cu Karma, în vârstă de 37 de ani, în urmă cu 10 ani.

Fratele mai mic al soţului ei, Pema, s-a alăturat cuplului lor câţiva ani mai târziu, după ce şi-a terminat studiile în filosofie budistă.

„Dacă ni se întâmplă uneori să fim cu toţii în casă în acelaşi timp, fratele meu mai mare este acela care doarme cu soţia mea”, declară cu multă naturaleţe Pema, în prezent în vârstă de 30 de ani.

„Nu sunt gelos. Nu mă simt afectat atunci când fratele meu este în casă şi soţia noastră este cu el. Dacă aş fi gelos, aş pleca şi m-aş căsători cu altcineva”, a adăugat el.

Mulţi consideră poliandria un fel de asigurare de viaţă pentru femei, în cazul decesului unuia dintre soţii ei.

Potrivit organizaţiei de caritate olandeze SNV, care îşi desfăşoară activitatea de mulţi ani în regiune, speranţa de viaţă este de 48 de ani pentru bărbaţi şi de 46 de ani pentru femei.

În satul Saldang, Thajom Gurung, în vârstă de 60 de ani, şi-a pierdut soţul bolnav de cancer în urmă cu 30 de ani. Însă ea era deja căsătorită cu doi dintre fraţii mai mari ai acestuia şi trăieşte astăzi cu ultimul rămas în viaţă dintre aceştia, Choyocap, în vârstă de 67 de ani.

„Când eram cu toţii în casă, dormeam în patul soţiei mele pe rând şi nimeni nu îşi făcea griji din cauza asta”, îşi aminteşte bătrânul.

Altădată, fiii din aproape toate familiile din regiunea Upper Dolpa se căsătoreau cu aceeaşi femeie, dar această practică a căzut puţin câte puţin în desuetudine, odată cu deschiderea progresivă a acestei regiuni în faţa vieţii moderne şi a turismului. Antene satelit au început să împânzească acoperişurile caselor, permiţându-le locuitorilor din aceste sate să descopere faţete ale vieţii moderne care contrastează cu stilul lor de viaţă.

Potrivit SNV, 80% dintre familii practicau poliandria în timpul generaţiei precedente, însă acest procent a scăzut astăzi la 1-5%. Această tradiţie riscă să dispară peste cel mult două generaţii.