Telescopul Hubble a surprins inima strălucitoare a unei galaxii supermasive

Spre deosebire de galaxiile spiralate, care au structuri bine definite caracterizate de pitoreştile braţe în formă de spirală, galaxiile eliptice par, la prima vedere, destul de uniforme în alcătuire, fără nişte caracteristici care să iasă în evidenţă. Acesta este şi cazul galaxiei din imagine, Messier 49 (M49), ce a fost descoperită de celebrul astronom francez Charles Messier în 1771.

Aflată la o distanţă de 56 de milioane de ani lumină şi cu un diametru de aproximativ 157.000 de ani lumină, M49 este prima galaxie din Roiul galactic Virgo (Fecioara) ce a fost descoperită şi este mult mai strălucitoare decât orice altă galaxie cunoscută aflată la o distanţă similară faţă de Terra şi se numără printre cele mai strălucitoare corpuri cereşti ce pot fi observate de pe Pământ.

Galaxiile eliptice conţin, de obicei, mai multe stele bătrâne decât galaxiile spiralate şi nu prea conţin stele tinere, albastre. M49 are o tentă de culoare gălbuie, ceea ce indică faptul că este formată, în principal, din stele bătrâne, care emit o lumină mai roşie decât Soarele. Conform NASA, ultimul episod major de formare de noi stele în această galaxie s-a produs în urmă cu aproximativ 6 miliarde de ani, cu mult înainte de apariţia Soarelui şi a Sistemului Solar.

Galaxia Messier 49 este bogată în roiuri globulare de stele – aproximativ 6.000 – în condiţiile în care galaxia noastră, Calea Lactee, deţine doar circa 150. În medie, aceste roiuri au aproximativ 10 miliarde de ani. În centrul galaxiei Messier 49 se află o gaură neagră supermasivă cu masa echivalentă a peste 500 de milioane de sori, ce este uşor de identificat datorită emisiilor puternice de raze X ce provin din nucleul acestei galaxii.

Messier 49 face parte din Catalogul Hubble – Messier, care include unele dintre cele mai fascinante obiecte cosmice ce pot fi observate din emisfera nordică a Pământului.