CCR: Omisiunea CSM de a finaliza operaţionalizarea Secţiei speciale, susceptibilă de a crea un blocaj instituţional la MP

Pe 13 martie, Curtea Constituţională a respins această sesizare a PNL şi USR, stabilind că actul normativ este constituţional.

În motivare, judecătorii constituţionali reţin că, în preambulul ordonanţei de urgenţă aprobate prin legea criticată, existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată şi urgenţa acesteia sunt justificate de Guvern astfel: pe de o parte, iminenta împlinire a termenului de 3 luni (care a început să curgă la data intrării în vigoare a Legii 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii 304/2004 privind organizarea judiciară), respectiv apropierea datei de 23 octombrie 2018, când, potrivit art.III alin.(1) din Legea nr.207/2018, trebuia să devină operaţională Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, care prelua competenţa de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunile săvârşite de judecători şi procurori, inclusiv judecătorii şi procurorii militari şi cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, de la Direcţia Naţională Anticorupţie şi celelalte parchete, şi, pe de altă parte, omisiunea Consiliului Superior al Magistraturii de a finaliza în termenul legal procedura de operaţionalizare a Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, coroborată cu lipsa normelor tranzitorii din cuprinsul legii în vigoare cu privire la modul concret de operaţionalizare a Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, în cazul depăşirii termenului stabilit de Legea nr.207/2018.

„Curtea constată că această motivare a situaţiei extraordinare şi a urgenţei este suficientă şi corespunde exigenţelor dispoziţiilor art.115 alin.(4) din Constituţie, astfel cum acestea au fost stabilite în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional. Din cuprinsul acesteia rezultă că omisiunea Consiliului Superior al Magistraturii de a finaliza procedura de operaţionalizare a Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie în termenul legal de 3 luni era susceptibilă de a crea un blocaj instituţional în cadrul Ministerului Public, cu privire la activitatea de urmărire penală a infracţiunilor săvârşite de judecători şi procurori, inclusiv judecătorii şi procurorii militari şi cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, întrucât la data împlinirii termenului prevăzut de lege, respectiv 23 octombrie 2018, încetează competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a celorlalte parchete de a efectua urmărirea penală a infracţiunilor săvârşite de aceste persoane, lipsa unei structuri de parchet funcţionale care să preia această competenţă ar afecta în mod grav procedurile judiciare în cauzele pendinte şi cele viitoare, situaţie care va periclita, pe de o parte, activitatea Ministerului Public şi, pe de altă parte, activitatea de înfăptuire a justiţiei, în general”, se precizează în motivare, potrivit Agerpres.

Potrivit CCR, împrejurările învederate au necesitat adoptarea unor măsuri legislative urgente care să reglementeze o procedură simplă, derogatorie de la prevederile articolelor 883 – 885 din Legea 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea numirii provizorii a procurorului-şef, a procurorului-şef adjunct şi a cel puţin unei treimi din procurorii secţiei.

Alte articole

”Blat” Bolojan-CCR? Judecătorii Curții Constituționale nu sunt vizați de proiectul privind pensiile magistraților!

Plafonul de 12 salarii pentru concedieri este neconstituţional

„Procedura derogatorie permite operaţionalizarea secţiei în termenul stabilit de lege, respectiv 23 octombrie 2018, şi este de natură a evita blocajul instituţional, care ar fi putut afecta în mod grav procedurile judiciare în cauzele ce intră în competenţa secţiei”, menţionează Curtea.

Astfel, Curtea apreciază că actul normativ adoptat întruneşte exigenţele constituţionale prevăzute de articolul 115 alineatul (4), Guvernul demonstrând existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu a putut fi amânată şi motivând urgenţa actului în cuprinsul său.