CALENDAR ORTODOX 2 IULIE 2019: Un sfânt drag românilor este pomenit marţi

Ortodoxe
Aşezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne; Sf. Voievod Ştefan cel Mare; Sf. Ier. Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului
Rusalii

Greco-catolice
 Aşezarea veşmântului Maicii Domnului în Vlaherne

Romano-catolice
Sf. Bernardin Realino, pr.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Aşezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în biserica din Vlaherne este pomenită în calendarul creştin ortodox la 2 iulie.

Alte articole

Calendar ortodox 7 septembrie 2026. Săptămâna începe cu o sărbătoare importantă, cu cruce neagră. Doi Sfinți români sunt prăznuiți cu o zi înainte de Nașterea Maicii Domnului

Calendar ortodox 6 septembrie 2026. Săptămâna se încheie cu o sărbătoare mare

Sfântul veşmânt al Maicii Domnului a fost adus în biserica Vlaherne în timpul împăratului Leon cel Mare al Constantinopolului (457-474). Construcţia bisericii, începută înainte ca Leon I să vină la conducerea imperiului, a fost terminată de către acesta, care a construit aici şi Paraclisul „Hagia Soros”, un relicvar special făcut pentru a păstra în el veşmântul Maicii Domnului. 

În timpul împăratului Leon I, doi senatori, Galvie şi Candid, au plecat la Ierusalim să se închine la Sfântul Mormânt.

După ce au ajuns la locurile de închinare, au mers prin Galileea, după care s-au dus în Nazaret dorind să vadă şi casa unde a copilărit şi a trăit Mântuitorul Hristos.

Peste noapte au rămas în casa unei bătrâne văduve. Aici au descoperit racla cu sfântul Veşmânt al Maicii Domnului, la care veneau bolnavii şi se tămăduiau, rugându-se Maicii Domnului cu toată puterea credinţei lor.

Cei doi au înlocuit racla cu alta asemănătoare, şi întorşi la Constantinopol, au aşezat veşmântul chiar în casa lor, unde aveau un paraclis.

Un timp au ţinut ascuns faptul că au adus sfântul veşmânt, dar datorită mulţimii de minuni care se săvârşeau acolo au fost nevoiţi să mărturisească mai întâi patriarhului, apoi chiar împăratului despre cele întâmplate.

Biserica Vlaherne era situata în apropierea ţărmului Cornului de Aur, în afara zidurilor oraşului Constantinopol. Pentru a fi protejată a fost construit un zid de apărare în jurul ei. Asemenea Catedralei Sfânta Sofia, această biserică a fost un centru al Ortodoxiei, în fiecare vineri, aici se oficia priveghere de toata noaptea, în cinstea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului (Blachernitissa). 

Astăzi pe locul bisericii, Patriarhia Ecumenica a construit o mică capelă. 

Tot astăzi este pomenit şi Sfântul Voievod Ştefan cel Mare.

Ştefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea al Moldovei, a fost uns domn de către mitropolitul Teoctist al Moldovei la 14 aprilie 1457, în urma biruinţei repurtate asupra lui Petru Aron. Cronicile au făcut din el figura centrala a vechii istorii a Moldovei, socotindu-l apărătorul pământului strămoşesc în faţa primejdiei tot mai ameninţătoare a Semilunei. Cei 47 de ani de domnie (1457-1504) n-au fost altceva decât o perioadă de eforturi pentru apărarea integrităţii teritoriale şi a independenţei ţării sale. 

A ridicat numeroase mănăstiri şi biserici de mir (44 de biserici şi mănăstiri), înzestrând şi renovând altele, susţinând o ferventă activitate cărturărească în lăcaşurile de cult ale ţării. Principalele mănăstiri ridicate de înaintaşii săi în scaun (Probota, Moldoviţa, Bistriţa, Humor, Bohotin, Chiprieni ş.a.) şi-au continuat existenţa, primind felurite danii din partea lui Sfântului Voievod Ştefan, la multe dintre ele a ridicat construcţii noi ori le-a refăcut pe cele existente.

Sfântul Voievod Ştefan cel Mare a închis ochii pentru totdeauna, într-o marţi, „în al patrulea ceas din zi”, cum se precizează pe acoperământul său de mormânt de la Mănăstirea Putna, după ce „domnise în Ţara Moldovei 47 de ani şi 3 luni”, la 2 iulie 1504. 

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut pe marele domn al Moldovei în sinaxarul şi calendarul Bisericii în ziua de 2 iulie, cu numele ‘Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt’