O idee periculoasă

Cum să explici altfel următoarea ştire:  Plenul Senatului a aprobat cu 59 de voturi pentru şi trei abţineri înfiinţarea comisiei de anchetă privind abuzurile semnalate în cercetările desfăşurate de organele statului în cazul votului la referendumul din 29 iulie 2012.

Din comisie vor face parte 4 senatori PSD, 2 de la PNL şi câte unul de la UDMR şi UNPR. Printre ei Ioan Ghişe, Georgică Severin sau Toni Greblă. PDL nici nu a votat şi nici nu a făcut propuneri pentru componenţa comisiei, deşi ar fi avut dreptul la 3 locuri.

În traducere, asta înseamnă că distinşii parlamentari vor să-i aducă, la o audiere, pe Laura Kovesi şi pe Daniel Morar pentru ceea ce s-a întâmplat după data de 29 iulie. E vorba de desantul pripit al procurorilor pe la ţară în Moldova şi în Oltenia sau noaptea pe la Autoritatea Electorală Permanentă.

Explicaţia senatorului PSD Toni Greblă pentru acest vot e complet aiuritoare: “Noi întrebăm de managementul instituţiei, de cine a hotărât această strategie de anchetă. Noi ne referim la modul abuziv în care s-au desfăşurat anchetele. Nu avem nicio problemă de caz, de care se va ocupa  Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior la Magistraturii.”

Fraza domnului Greblă conţine prostie după prostie. Întâi că niciun procuror nu are a da socoteală în faţa unui senator. Că aşa am construit statul acesta, cu puteri separate. Există destule instituţii de control ale procurorilor.

Mesajul politic e devastator, iar imaginea tulburătoare: un procuror luat la întrebări de reprezentanţii unei instituţii în care şmenul, traficul de influenţă şi corupţia şi-au găsit deseori casă. Apoi reapare ideea de subordonare politică, mai rău ca în vremea Rodicăi Stănoiu. Apropo, ea nu cred că ar fi îndrăznit un astfel de lucru.

Apoi, domnul Greblă vrea să verifice strategia de anchetă. Cum şi unde poate să facă asta un parlamentar şi în baza cărei legi?

Trei: dacă anchetele sunt abuzive, parlamentarii ar trebui să determine cel mult, prin pârghii politice, ca instituţiile de control existente deja să lucreze. Există un ministru al justiţiei care e parte din CSM. Nu toţi membrii CSM împărtăşesc ideile dreptei şi ar putea cere anchete. Există destule straturi ale societăţii civile care să pună presiune pe CSM şi pe Inspecţie. În fine, se pot face plângeri la parchete şi la instituţii internaţionale.

În plus, ca să ştie şi domnul Greblă, Inspecţia nu mai e a CSM-ului, e independentă.

Acţiunea asta o să aibă cel puţin două consecinţe directe. USL se expune unui val de critici infinite din partea Europei. Ea vine parcă să consolideze tot ceea ce PDL a transmis în mod exagerat Comisie Europene. Din nou, doamna Reding şi domnul Barroso pot vorbi de încălcarea statului de drept.

Apoi, se oferă muniţie de calibru PDL-ului care va apăsa foarte tare pe pedala subordonării justiţiei. Mesajul acesta va îndepărta de USL acel tip de electorat care nu ţine musai la siglele partidelor, ci la un anumit tip de normalitate în viaţa publică. Pe scurt, oamenii educaţi, fie ei şi anti-Băsescu, nu vor gusta această ciudăţenie.

Victor Ponta pare să sprijine această idee : „Au ţipat toţi încălcarea separaţiei puterilor în stat, nu-i nici o încălcare,  aşa se întâmplă în toate ţările europene. Când am vorbit de CSM, CSM este numit de Senat. Haideţi să fim un pic serioşi când vorbim despre lucrurile astea. Când le încalcă ei este în interesul ţării, dacă este invers este încălcarea puterilor în stat.”

Sunt convins, însă, că procurorul Victor Ponta nu ar fi fost de acord ca munca sa să fi fost anchetată de o comisiei PDL, în anul 2005, de exemplu. Şi cred că şi-a păstrat reflexul ăsta. Premierul le dă însă satisfacţie radicalilor din USL care trebuie să primească şi ei ceva.

Asta pentru că toate semnalele arată că Laura Kovesi ar putea deveni şeful DNA. Însuşi Crin Antonescu a admis cu jumătate de gură această idee.  De altfel, doamna Kovesi e o candidatură greu de refuzat la DNA. Ea a condus Parchetul General şi implicit a avut DNA în coordonare. Are experienţa dosarelor grele şi a managementului de instituţie. De asemenea, e o propunere care ar fi acceptată şi de Traian Băsescu, căci nu are ce să-i reproşeze. La fel, partenerii europeni au lăudat-o de-a lungul timpului. Astfel, devine propunerea pe care toată lumea o consideră viabilă.

Iar atunci domnul Ponta, atent şi la viitorul său politic, în context european, trebuie să cedeze ceva: compromisul propus e sprijinul acestei bizarerii care nu va face decât să tulbure în plus apele justiţiei.

Neîndoios, ceea ce s-a întâmplat imediat după 29 iulie e o demonstraţie de forţă şi de autoritarism major. Procurorii români au acţionat, că au vrut sau nu, imediat după ce domnul Băsescu le-a dat acest ordin din garaj. Ancheta lor e un episod trist şi ruşinos pentru breaslă.

Dar sancţiunea nu trebuie să vină din sediul Parlamentului. Există destule instituţii care să tragă concluziile acestui moment din istoria noastră,  iar USL ar trebui să uite să folosească armele cu care ne-a obişnuit PDL-ul.

S-au întors la putere pentru că România n-a mai suportat aroganţa, abuzul şi nedreptatea unei găşti care s-a crezut de neînvins. Să nu păţească la fel!