Cum faci faţă crizelor de personalitate

În vizită

Gazdele stupefiate privesc cum copilul tău, băieţelul de nici 4 ani, e pornit să cotrobăie cu hotărâre prin toate sertarele la care ajunge, să ia câte o prăjitură de pe farfurie şi să o azvârle în câinele terorizat deja de el, să smulgă petalele florilor pe care tocmai le-aţi oferit prietenilor voştri… Şi asta nu e tot, permanent intervine în discuţia adulţilor, pune întrebări sâcăitoare, îi îngână pe cei mari, se strâmbă şi, fără nici o jenă, îşi permite să adreseze gazdelor tot felul de calificative care nu au nimic nostim sau măgulitor… Paradoxal, tu, extaziată, spui: „Vedeţi ce deştept este?! E curios să vadă, să ştie tot!!!”

Dacă îl recunoşti cumva în acest personaj pe micuţul tău, înseamnă că deja l-ai răsfăţat prea mult, că deja el nu mai ştie unde sunt limitele propriului comportament. Poate că, din dorinţa de a-i da frâu liber personalităţii lui în formare, l-ai lăsat să facă şi să spună mereu ce vrea el, poate că de teamă să nu-i îngrădeşti imaginaţia şi curiozitatea nu-i atragi niciodată atenţia asupra tendinţelor lui de… a sări calul.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Ce să nu faci! Nu mai acorda semnificaţii pozitive unor conduite clar negative, care fac rău în primul rând copilului tău, apoi celor din jur. Fii conştientă de faptul că, indiferent de motivele tale, acest mod de manifestare al copilului nu reprezintă o dovadă nici de deşteptăciune, nici de personalitate, ci doar de proastă educaţie.

Ce să faci? Tu eşti cea care poţi schimba câte ceva. Învaţă-l să fie politicos cu cei din jur, explică-i de ce nu e frumos să facă anumite lucruri.

Citeşte cum să procedezi şi în alte situaţii pe parinti.com.