S-a stins din viaţă una dintre cele mai renumite balerine ale lumii. Alicia Alonso avea 98 de ani

Alicia Alonso, singura artistă latino-americană din istorie care a primit titulatura de „prima ballerina assoluta” – un titlu simbolic, atribuit balerinelor de excepţie din generaţia lor – a muri tvineri dimineaţă în Cuba la ora locală 11:00 (15:00 GMT), a precizat un purtător de cuvânt al instituţiei menţionate.

În Cuba, ţară pe care artista nu a dorit niciodată să o părăsească, în pofida promisiunilor de a face avere şi de a deveni celebră, Alicia Alonso a înfiinţat o şcoală unică în universul baletului: şcoala cubaneză, care combină ritmurile şi originile rasiale, pentru a da naştere unui stil independent şi uşor de recunoscut, scrie agerpres.ro.

Mulţi dintre iubitorii baletului îşi amintesc cu plăcere de această balerină disciplinată dar cu temperament vulcanic, care a sedus de multe ori publicul cu evoluţiile ei spectaculoase şi care era capabilă la vârsta de 40 de ani să realizeze cele 32 de piruete consecutive din spectacolul „Lacul lebedelor”, dar şi de coregrafa plină de pasiune, care a continuat să predea arta baletului până aproape de împlinirea vârstei de 100 de ani.

A obţinut toate aceste performanţe împotriva unui handicap copleşitor: devenită aproape oarbă la 20 de ani după o dublă desprindere de retină, Alicia Alonso, care nu mai distingea decât umbrele, a dansat aproape întreaga ei viaţă orientându-se graţie unor repere luminoase amplasate pe scenă, potrivit celui de-al doilea soţ al ei, directorul Muzeului Naţional al Dansului, Pedro Simon.

Alte articole

Doctoriță moartă în timpul gărzii, la Spitalul de Pediatrie Cluj. Femeia în vârstă de 66 de ani avea probleme de sănătate

Soțul Mădălinei, dezvăluiri cutremurătoare despre noaptea în care tânăra și-a pierdut viața: „M-au pus să semnez că ne asumăm chiar și decesul”

A renunţat să evolueze pe scenă abia în 1995, la vârsta de 75 de ani. Devenise deja pe atunci o coregrafă exigentă, în continuare zveltă şi elegantă, care îşi obliga elevii să repete fără încetare fiecare mişcare până la dobândirea perfecţiunii, deşi ea nu mai putea să vadă nimic din evoluţiile discipolilor săi. „Eu dansez în mintea mea”, spunea ea adeseori.