CALENDAR ORTODOX 5 NOIEMBRIE 2019. Ce sărbătoare este marţi

Ortodoxe
Sf. Mc. Galaction şi Epistimia

Greco-catolice
Sf. Galaction şi Epistimia

Romano-catolice
Sf. Grigore Lakota, ep. m.

Sfinţii Mucenici Galaction şi Epistimia, pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 5 noiembrie, s-au născut în cetatea Emesa din Fenicia, în timpul persecuţiilor declanşate de împăraţii romani împotriva creştinilor.

Alte articole

Calendar ortodox 11 septembrie 2026. O nouă zi onomastică! Vineri se sărbătoreşte Cuvioasa Teodora

Calendar ortodox 7 septembrie 2026. Săptămâna începe cu o sărbătoare importantă, cu cruce neagră. Doi Sfinți români sunt prăznuiți cu o zi înainte de Nașterea Maicii Domnului

Părinţii Sfântului Galaction au fost aduşi în acele timpuri la credinţa creştină de un monah pe nume Onufrie. La fel şi pruncul pe care l-au primit de la Dumnezeu, în urma mărturisirii credinţei lor în Hristos, a fost botezat de acest monah.

Onufrie era şi preot şi a botezat-o mai întâi pe mama Sfântului Mucenic Galaction, care îşi dorea mult să aibă un copil, iar cu toate rugăciunile şi jertfele făcute zeiţei Artemis nu îl dobândise. Monahul i-a spus că pentru aceasta trebuie să se roage adevăratului Dumnezeu, căci El a făcut cerul, a întemeiat pământul, a zidit pe om şi toată suflarea.

Sfântul Galaction a primit în tinereţea sa o educaţie deosebită.

S-a logodit cu tânăra Epistimi, pe care a convertit-o la creştinism, şi au hotărât amândoi să se facă călugări. Şi-au vândut averile şi au îmbrăcat haina monahală în mănăstiri apropiate una de cealaltă.

Mănăstirea în care se afla Sfântul Galaction a fost descoperită de închinătorii la idoli şi de la ei au aflat autorităţile că acolo se află creştini. Au fost trimişi soldaţi care ar fi trebuit să-i prindă pe monahi şi să îi ducă în faţa guvernatorului pentru judecată.

Dintre toţi monahii însă numai Sfântul Galaction a rămas în mănăstire, ceilalţi au fugit şi s-au ascuns în pustiu şi în munţi. El a fost luat şi dus în faţa judecătorilor. Neputând să-şi părăsească soţul, Epistimi a mers de bunăvoie după dânsul deşi mănăstirea în care vieţuia fusese ferită de prigoană.

Mărturisindu-şi amândoi credinţa, au fost supuşi la chinuri, după care li s-au tăiat mâinile şi picioarele, iar în cele din urmă şi capetele.