Traumele trăite de Gică Popescu în puşcărie. „Tata ar fi fost şi azi în viaţă”

„Am stat 20 de luni și ce nu te omoară te întărește. Nenorocirea a fost că s-a prăpădit tata și e greu de acceptat. Dacă nu se întâmpla ce s-a întâmplat pe 4 martie, tata era și azi în viață! Asta e cel mai greu de acceptat. Tata a murit de mândrie, i-a crăpat inima de mândru ce era.

Citeşte şi Gică Popescu şi Ilie Năstase rămân cu DECORAŢIILE. De ce i-a iertat Klaus Iohannis

Nu știu dacă m-a marcat pușcăria. A fost foarte, foarte greu de acceptat că 2 ani voi sta departe de copii. Ei au suferit enorm și s-au maturizat, dar eu voiam să fiu lângă ei. Nu e simplu. Să vă povestesc ceva. Pe 4 martie dimineața, cred, m-am dus la Casa Fotbalului să ne aranjăm locurile. Fiecare candidat avea un număr de invitați. Mi-am ales locurile și m-am urcat la pupitrul unde a doua zi trebuia să le vorbesc oamenilor. Să-mi prezint programul. M-am așezat și știam că am 75% șanse să ies, dar nu mă simțeam bine… Nu mă vedeam președinte… Am avut o stare incredibilă. Eu acolo trebuia să vin să vorbesc ca un președinte, dar am avut o intuiție incredibilă… Atunci mi-am zis: Băi, nu se poate! Trebuie să fiu președinte!”, a declarat Gică Popescu la „Prietenii lui Ovidiu”, potrivit gsp.ro.

GICĂ POPESCU: „N-AM PRIMIT SEMNALE!”

„Înalta Curte avea opinie separată de condamnare! Președinta completului a dat achitare, celălalte doamne au dat rejudecare. Nu se știa asta, dar eu la Înalta Curte am avut opinie separată! Toată lumea zicea că o să fie copy-paste și la rejudecare, dar nu a fost.

Nu-mi aduc aminte dacă am primit semnale. Am mai fost întrebat dacă mi s-a transmis ceva… Niciodată! Sau poate mi s-a trasmis, dar eu nu le-am sesizat… Așa semnale clare să-mi zică să-mi văd de treabă, că ar fi mai bine să mă retrag, nu-mi aduc aminte”, a încheiat „Baciul”.