Povestea din spatele rochiilor purtate de Regina Elisabeta a II-a GALERIE FOTO

Designerul reginei pregăteşte pentru un singur tip de material cel puţin patru modele diferite dintre care regina să-l aleagă pe cel preferat. Materialele nu sunt alese orişicum: pentru a testa cum vor arăta anumite materiale în bătaia vântului, Angela Kelly foloseşte un ventilator pentru a testa materialele uşoare precum şifonul, organza sau mătasea. Dacă trec testul ventilatorului se trimit spre coasere, scrie Daily Mail.

Mărimea Reginei este STRICT SECRETĂ

După ce o rochie este desenată şi design-ul este aprobat de către Regina Elisabeta, un prototip şi un tipar din bumbac tare este creat pentru ca detaliile fine să fie aplicate înainte de a se trece la coaserea rochiei propriu-zise.

Toate bucăţile de material sunt tăiate şi montate pe un manechin cu mărimea şi forma corpului Reginei Elisabeta a II-a. Trebuie menţionat că mărimile reginei sunt confidenţiale şi strict secrete. După ce modelul final este potrivit pe manechin, croitoreasa este informată despre toatea detaliile rochiei de la nasturi, tivuri, guler şi mâneci.

Pentru crearea pălăriilor pe care toată lumea le admiră la Regina Elisabeta se foloseste un prototip similar, făcut din paie.

Pentru a ţine o „contabilitate” a rochiilor purtate de suverana britanică, designerii le dau acestora nume. De asemenea, este esenţial să fie ţinut un jurnal al fiecărui costum: de exemplu, dacă Regina Elisabeta a II-a a purtat o rochie roşie într-o vizită în sudul Angliei, atunci acea culoare nu va mai fi purtată câteva luni, chiar dacă design-ul vestimentaţiei diferă total de rochia purtată iniţial.

În condiţiile în care Regatul Unit trece printr-o perioadă puternic afectată de criza economică, Regina Elisabeta a II-a optează pentru reciclarea unor părţi din anumite rochii, iar vestimentaţia creată ulterior este purtată pe decursul unui an după un program strict.

Reguli stricte de design

Designer-ul Angela Kelly mai dezvăluie că, pentru evenimentele importante, rochiile alese au culori care îi asigură reginei o vizibilitatea maximă. De exemplu, dacă Regina Marii Britanii va planta un copac într-un cadru predominant verde, această culoare va fi evitată în vestimentaţia suveranei din motive estetice, dar şi fotografice.

Pentru un eveniment într-un cadru şcolar, rochiile reginei sunt din culori vesele şi folosesc detalii care atrag copii, precum pene, flori sau panglici.

Angela Kelly mai scrie în cartea sa că există mai multe reguli de design pentru vestimentaţia suveranei: haina sau jacheta reginei nu trebuie să se boţească când stă jos un timp îndelungat, rochiile trebuie să fie din materiale uşor de purtat şi fără prea multe detalii incomode, rochiile de zi trebuie să aibă o lungime până la genunchi, iar costumele pentru cocktail până după genunchi.

O altă cerinţă normală pentru suveranitate este ca mânecile să fie de trei sferturi şi să nu fie prea largi.

Designerul reginei povesteşte că suverana Casei Marii Britanii poartă întotdeauna pantofi cu tocuri de 5 centrimetri, iar dacă trebuie să meargă pe suprafeţe neregulate, precum pe iarbă sau pe pietriş, Regina Elisabeta a II-a poartă pantofi fără toc.

Un alt element de care se ţine cont în pregătirea unei vestimentaţii este mărimea pălăriei purtate, deoarece borul pălăriei nu trebuie să atingă gulerul rochiei sau cel al hainei.

Finalul acestei munci titanice şi a pregătirilor febrile îl reprezintă ziua în care echipa de trei designeri pregătesc vestimentaţia suveranei, precum şi o serie de broşe, pantofi, mănuşi şi eşarfe care se potrivesc cu costumul respectiv.

Când alegerea este făcută, tot ce vede publicul larg este o Regină elegantă şi zâmbitoare.