Doliu în lumea teatrului românesc! A murit un mare actor

Moartea actorului a fost anunţată şi pe pagina de Facebook a teatrului Nottara.  „Pe rând, pe rând, plecați și ne lăsați aici tot mai stingheri…parcă asteptandu-ne rândul. Lași în urmă o lume, pentru o alta mai bună. Glasul tău, pe care îl antrenai zilnic prin ungherele teatrului, va rămâne ca un ecou îngrădit în pereți. Drum în lumină, dragul nostru și Domnul să te așeze lângă îngerii lui!”, a scris Catrinel Dumitrescu pe pagina Teatrului Nottara.

Viorel Comănici a absolvit, în 1965, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti, unde a studiat arta actorului sub îndrumarea profesorilor Mony Ghelerter şi Zoe Anghel. Printre colegii săi se numărau Emil Hossu, Alexandru Repan, Ruxandra Sireteanu, Ştefan Sileanu, Olga Bucătaru. La absolvire a jucat rolul principal în Mitică Popescu de Camil Petrescu, în regia lui George Dem Loghin şi avându-l ca asistent de regie pe Dem Rădulescu.

A fost repartizat la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş, unde a jucat timp de trei ani în montări precum: Sora cea mare, de Aleksandr Volodin, regia: Constantin Sîrbu (1966), Răzvan şi Vidra, de Bogdan Petriceicu Haşdeu, regia: Val Mugur (1966), Electra, de Sofocle, regia: Constantin Sîrbu (1967), Mătrăguna, de Niccolo Machiavelli, regia: Nicolae Scarlat (1967), Shakespeare şi Napoleon, de G.B. Shaw, regia: Eugen Mercus (1968), Sânziana şi Pepelea, de Vasile Alecsandri, regia: Eugen Mercus (1968) sau Cursa de şoareci, de Agatha Christie, regia: György Harag (1968).

Alte articole

Acsinte Gaspar, fost judecător al Curţii Constituţionale, a murit la vârsta de 87 de ani

Doliu în lumea cinematografiei. Actrița Loretta Swit, cunoscută pentru rolul „Hot Lips” Houlihan, a murit la vârsta de 87 de ani

Apoi, din 1969, au urmat alţi trei ani la Teatrul Naţional Lucian Blaga din Cluj-Napoca care i-au adus numeroase întâlniri artistice valoroase. Dintre spectacolele în care a jucat pentru publicul clujean amintim: Caligula, de Albert Camus, regia: Vlad Mugur (1969), Femeia îndărătnică, de William Shakespeare, regia: Victor Ion Popa (1969), Astă seară se joacă fără piesă, de Luigi Pirandello, regia: Paolo Magelli (1969), Un vis din noaptea muzeului de vară, de William Shakespeare, regia: Vlad Mugur (1970), Sfântul Mitică Blajinul, de Aurel Baranga, regia: Victor Ion Popa (1970), Pisica în noaptea Anului Nou, de D.R. Popescu, regia: Vlad Mugur (1971), Fetele Didinei, de Victor Eftimiu, regia: George Gherasim şi Victor Ion Popa (1971), Gaiţele, de Al. Kiriţescu, regia: Olimpia Arghir (1972).
În 1974 a revenit în Bucureşti şi a devenit membru al trupei artistice a Teatrului Nottara, pe scena căruia a jucat până în prezent. Aici a reîntâlnit o parte dintre colegii din studenţie. Alături de aceştia şi de actorii Ştefan Iordache, George Constantin, Gilda Marinescu, Ştefan Radof, Valeriu Arnăutu, Emilia Dobrin, Val Săndulescu, Valentin Teodosiu, Constantin Brezeanu, Horaţiu Mălăele şi mulţi alţii a creat lumi tragice şi comice, de iluzie şi fantezie la ridicarea cortinei.

În viziunea artistică a unor regizori străluciţi, Viorel Comănici a jucat în spectacole precum: Hamlet, de William Shakespeare, regia: Dinu Cernescu (1974), Lady X, de Eugen Mirea, regia: George Rafael (1974), Şoc la mezanin, de I.D. Şerban, regia: Avram Mircea (1974), Întoarcerea la Micene, de Tossizza Averoff, regia: Dan Nasta (1975), Barbarii, de Maxim Gorki, regia: Alexa Visarion (1976), Audienţă la consul, de Ion Brad, regia: Ion Cojar (1977), Timon din Atena, de William Shakespeare, regia: Dinu Cernescu (1978), Mizantropul, de J.-B.P. Molière, regia: Dan Nasta (1979), Lăpuşneanu, de Costache Negruzzi, regia: Dan Micu (1982), Negru şi roşu, de Horia Lovinescu, regia: Dan Micu (1983), Variaţiuni pe tema dragostei, de Aliosin Samuil, regia: Mircea Cornişteanu (1984), Martorii sînt de faţă, de Virgil Stoenescu, regia: Cristian Hadji-Culea (1985), Într-o dimineaţă, de Mihai Ispirescu, regia: Dan Micu (1988), Henric al IV-lea, de Luigi Pirandello, regia: Dominic Dembinski (1990), Actori şi trădători, de Tom Stoppard, regia: Tudor Mărăscu (1992), Misterele Londrei, de Eugen Rotaru şi Dan Ştefănică, regia: Dominic Dembinski (1995), Unde-i revolverul?, de Gábor Görgey, regia: Mircea Cornişteanu (1997), Aceşti nebuni făţarnici, de Teodor Mazilu, regia: Dominic Dembinski (1998), Doi gemeni veneţieni, de Carlo Goldoni, regia: Vlad Mugur (2000), Război şi pace, de L.V. Tolstoi, regia: Petre Bokor (2003), Aniversarea, de Thomas Vinterberg şi Mogens Rukov, regia: Vlad Massaci şi Soţul păcălit, de J.-B.P. Molière, regia: Mircea Cornişteanu.

Spunea despre sine că este un mare cinefil şi a avut plăcerea să lucreze şi pe platoul de filmare. A colaborat cu numeroşi regizori pentru roluri în producţii cinematografice, una dintre cele mai cunoscute fiind seria ,,Pistruiatul”, regia: Francisc Munteanu.