ROMÂNIA MISTICĂ. Mănăstirea Chiajna, străjerul bizar al Bucureştiului GALERIE FOTO

La marginea Bucureştiului, în apropierea cimitirelor Giuleşti şi Giuleşti-Sârbi, se ridică ruinele Mănăstirii Doamna Chiajna, lăcaş în jurul căruia se învârt multe mituri urbane şi legende pe care toţi locuitorii din zonă le-au auzit din generaţie în generaţie.

Purtând hramul Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, mănăstirea are o istorie zbuciumată şi relativ neclară. Ridicată în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti (1774-1882) şi desăvârşită în timpul domnitorului Nicolae Mavrogheni (19786-1790), mănăstirea a primit numele de Doamna Chiajna, după fiica lui Petru Rareş şi nepoata lui Ştefan cel Mare. O construcţie în stil neoclasic impresionantă, de 43 de metri lungime şi 18 înălţime, mănăstirea putea fi uşor confundată cu o cetate, ceea ce s-a şi întâmplat chiar înainte ca lăcaşul să fi fost sfinţit. Turcii au atacat-o într-o noapte şi au incendiat-o, în urma flăcărilor mistuitoare rămânând doar ruinele care au dăinuit până în ziua de azi. Cel puţin aceasta este o variantă a istoriei Mănăstirii Chiajna.

CITEŞTE ŞI: ROMÂNIA MISTICĂ. Balta Vrăjitoarelor, din pădurea Boldu-Creţeasca, o poartă către altă lume

O altă legendă spune că aceasta era funcţională în 1792, când a izbucnit ciuma din vremea domniei lui Mihai Şuţu, molimă în timpul căreia acolo ar fi murit chiar Mitropolitul Cozma al Ţării Româneşti şi de la care i se trage faima de biserică blestemată. Arhiva şi scriptele care vorbeau despre începuturile mănăstirii au fost arse în totalitate, şi tocmai de aceea nu există o variantă clară, oficială, care să vorbească despre istoria acestui lăcaş de cult, care ar fi trebuit să fie unul dintre cele mai importante din ţară.

Alte articole

Parcările administrate de Primăria Municipiului București trec la sistem digital. Ce trebuie să știe șoferii

Cât a dat un bărbat din București pe o cursă de 6 minute la Uber. Prețul i-a indignat pe internauți

Impresionanta ruină a rămas totuşi în picioare, dar turla a căzut la cutremurul din 1977. De-a lungul timpului au existat mai multe tentative de a restaura Mănăstirea Chiajna. În vremea comunismului, când în întreaga ţară au fost demolate o mulţime de biserici, autorităţile nici nu au vrut însă să audă de restaurare, când episcopul Antim Nica a cerut aprobare. Iar după revoluţie s-a vorbit de mai multe ori despre începerea lucrărilor, dar niciodată intenţiile nu s-au concretizat.

În aşteptarea începerii lucrărilor, ruinele Mănăstirii Chiajna se ridică în câmp, unde vântul urlă a pustiu iar ciorile croncăne nestingherite, printre gunoaie şi câini maidanezi. La doar câteva zeci de metri trec zilnic trenuri care circulă între Bucureşti şi Oltenia, iar pe deasupra zidurilor crăpate din cărămidă trec zilnic avioane la mică înălţime, vibraţiile create zguduind din temelii perţii şi aşa şubreziţi după ce oamenii de prin partea locului au tot cărat de acolo cărămidă pe care au folosit-o la construirea propriilor case.

CITEŞTE ŞI: Pădurea Baciu, Triunghiul Bermudelor din România FOTO&VIDEO

De prin 2003, mănăstirea de la marginea Bucureştiului a devenit un bine cunoscut loc de escaladă pentru pasionaţii de alpinism care fie nu aveau bani de dat la sălile de profil amenajate în oraş, fie nu au timp şi finanţele necesare pentru a ajunge la munte şi a-şi cultiva hobby-ul în natură.

Despre biserica-cetate se spune că este un loc bântuit şi nu o dată oamenii au povestit că, dacă li s-a întâmplat să treacă noaptea prin zonă, au văzut umbre stranii şi au auzit sunete înfricoşătoare pe lângă pereţii mănăstirii. Tot aici, localnicii din Giuleşti-Sârbi spun că în nopţile cu lună plină se mai aude încă sunetul unui clopot, clopotul mare al mănăstirii, care a fost aruncat în apele revărsate ale Dâmboviţei undeva în secolul al XVIII-lea.

Mitul urban potrivit căruia locul ar fi blestemat este cultivat de două întâmplări necurate. În 1967, în apropierea zidurilor mănăstirii a fost găsit cadavrul unui adolescent îmbrăcat într-un costum bleumarin, cel mai probabil o uniformă şcolară, iar în buzunar avea un bilet de tren emis de CFR Titu. Ulterior, anchetatorii au stabilit că fusese exmatriculat din cauza mai multor abateri şi venise la Bucureşti pentru a-şi căuta de lucru şi că fusese ucis de un alt tânăr cu care se întâlnise în Gara de Nord.

Apoi, se spune că în zonă ar fi dispărut, la mijlocul anilor ’90, doi studenţi de la Politehnică pasionaţi de mistere şi paranormal, fapt întărit de apariţia, în 2008, a unui film documentar. Filmul, făcut public pe YouTube şi intitulat „Bucureşti, 13”, spunea povestea celor doi şi folosea imagini video care fuseseră, chipurile, filmate de aceştia în expediţii precedente la mănăstire. Totuşi, se pare că povestea este doar un fel de „Blair Witch” dâmboviţean şi că nu este nimic altceva decât ficţiune.

CITEŞTE ŞI: ROMÂNIA MISTICĂ. Descoperă blestemul mireselor moarte

Atraşi de legendele care înconjoară zidurile Mănăstirii Chiajna, se spune că sataniştii au transformat acest loc într-unul în care îşi desfăşoară adesea ritualurile. Deseori aici se regăsesc urme de focuri care au ars peste noapte şi în jurul căruia s-ar fi putut aduna adepţii bisericii diavolului. Totuşi, este la fel de posibil ca acestea să fie aprinse de amatori de senzaţii tari sau chair de oamenii străzii care caută adăpost printre ruine, ceea ce ar putea explica şi apariţiile stranii care îi bagă în sperieţi pe cei care au noaptea drum prin zonă.

Pe pereţii construcţiei se pot citi tot felul de inscripţii, iar unii chiar şi-au încercat talentul la grafitti. Undeva în interiorul ei, însă, pe unul dintre ziduri, a apărut ceva ce pare a fi un chip misterios. Unii spun că ar fi figura unei fete, alţii văd un înger şi au fost chiar ochi care au zărit Sfinxul. Una dintre cele mai răspândite variante ar fi că este tocmai chipui fiicei doamnei Chiajna, Ancuţa, ucisă la ordinul mamei sale după ce se căsătorise fără aprobarea ei cu bărbatul iubit, iar apariţia atrage pelerini din toată ţara care vor să vadă minunăţia.

CITEŞTE ŞI: Povestea uriaşilor, între mit popular şi secret de stat

Cu toate că Mănăstirea Chiajna este inclusă pe lista monumentelor istorice din Bucureşti, autorităţile nu se înghesuie să o reabiliteze, chiar dacă lângă ea a fost ridicată o biserică nouă. Nu o dată pe acoperişul pe care iarba a crescut, făcându-l să arate ca o pajişte în miniatură, au fost văzuţi oameni făcând un picnic la înălţime, deasupra maidanezilor cerşetori care i-ar înconjura la poalele zidurilor de cărămidă.

Până când cineva se va îndura să restaureze lăcaşul, ruinele continuă să fie paravan în faţa vântului pentru oamenii fără adăpost sau chiar decor pentru videoclipuri.

CITEŞTE ŞI:

Enigmele Bucegilor: de la „Gura de Rai”, la tunelurile secrete

Ielele, făpturi răpitoare sau genii malefice

Tainele Bărăganului: blestemul comorilor şi pădurea Călugăreasca FOTO