Caţavencii: Când slugile devin instituţii

“Instituțiile” a început să sune, în gura președintelui respins de votul popular, precum “structurile” în gura lui Constantinescu, “agenturili” în gura lui Ceaușescu sau “serviciile” în gura celor care încă mai cred că nu e normal ca viața tuturor adversarilor prezidențiali să fie monitorizată non-stop cu – dar mai ales fără – mandat.

Citește și: Cațavencii TV: Zuckerberg, nevoit să dea oameni afară de pe Facebook pentru a reduce pierderile

Deloc întămplător, pentru că instituțiile esențiale ale lui Băsescu sunt tocmai cele care au un rol restrictiv într-o democrație, cu accente punitive, deseori. Instituțiile atât de dragi lui Băsescu sunt cele care pot interzice lucruri, cele care pot întoarce voturi, cele care pot respinge legi, cele care pot stopa cariere printr-un simplu comunicat de presă, cele care pot întocmi dosare, cere pedepse, da verdicte. Instituțiile lui Băsescu la care se referă cu lacrimi în ochi nu sunt vagi. Ele nu sunt “Justiția”, ci sunt tot sistemul para-judiciar înființat în 22 de ani de zile, de la comisiile prezidențiale la Curtea Constituțională, Consiliul Suprem al Magistraturii, Consiliul Național al Audiovizualului, trecând prin mai clasicele DNA, Parchet, SRI și ajungând la Agenția Națională de Integritate. Cele mai multe dintre ele nu fac parte din sistemul de justiție al statului. Sunt, așa cum am mai sus, instituții para-judiciare, care, neavând deasupra capului obligativitatea de a respecta cu rigurozitate litera legii, își îngăduie interpretări din cale-afară de personale și nepermis de partinice.

Citește și: Raed Arafat: „Cine să dea şpagă lui Arafat?“

Alte articole

Viorel Hrebenciuc a pierdut la ICCJ procesul cu ANI privind confiscarea averii nejustificate. Cât trebuie să plătească statului fostul deputat

Cristian Popescu Piedone, găsit de ANI în conflict de interese, la o zi după ce și-a anunțat candidatura la Primăria Capitalei

ANI, noua lance sfântă de care Traian Băsescu a atârnat eșarfa iubitei sale egocrații pentru a tăvăli în turniruri inegale cam tot ce-l supără în țara asta, este unul dintre cele mai clare exemple de organizație para-juridică.

Am crezut, recunosc, în necesitate acestei instituții. Am crezut și în posibilitatea ca ea să facă treabă acolo unde celelalte instituții cu atribuții în controlul averilor, depistarea și pedepsirea incompatibilităților și conflictelor de interese prevăzute de legile românești nu puteau sau nu voiau să acționeze. Dar eu am crezut și că guvernarea CDR chiar poate aduce schimbarea pe care ne-o doream în 1996.

Așa cum acea șansă istorică a României a încăput pe mâna unor nepricepuți pe alocuri corupți, așa și șansa de a avea în ANI o instituție care chiar să pună ordine în colcăiala de sforării, conflicte de interese și fraude din administrația publică a fost compromisă de niște corupți pricepuți doar la a executa ordinele venite de la supremul în stat.

Citeşte articolul complet pe Caţavencii.ro.